Piramidul lui Dantemir

Dantelimonul e un dantemir. O supraspecie. Istorie glorioasă, viitor strălucit. Arborele genealogic e o piramidă cu baza în Imperiul Otoman. Trupul e-n România. Vărful e pe Mercur, cea mai apropiată planetă de soare. Acolo, piramida e un piramid. Sau ambele, întrucât pe Mercur nu există genuri, ci puzderie de metale şi silicaţi. Nu se ştie cert când şi de ce a emigrat dantemirul. Cald a dracului pe telurică. E şi o formidabilă forţă de frecare cu particulele din care se face acreţia misterioasei planete. De-aia cade câte-un dantemir pe Terra. Vâja vâja prin cosmos. Aşa şi cu ăsta de la familia Hupăl Pupăl. L-a luat lihtisul şi gata. Opa hopa-n vârf de stâlp. Surpriza a fost neobişnuitul cadou : un cub de gheaţă ca piramidul. S-a crucit Luca din Efes vreo oră. Chiar a grăit spre consoartă : De unde gheaţă pe Mercur ? Apoi au mâncat plăcinte cu bostan, mere şi nuci. Bostanul e ceva de mirare pentru dantemir. Dai găuri cu meşteşug şi seamănă c-un cap de om. Aprinzi o lumânare-n mijloc şi eşti ca pe Mercur. Mai multe capete la un loc par o bostănărie de extratereştri. Chiar a cântat una-n drum. Aşa, hodoronc tronc :

Foaie verde eu fac dreg

Mă votaţi şi eu culeg !

Şi vă las prin testament,

Aerul din parlament !

- Aşa-i !  aprobă Luca din Efes.
- Ce-i aşa ?
- Omul. Cască unu, cască toţi !

Într-adevăr, misterul omului n-a fost dezlegat. Caşti tu, casc şi eu. Nu se ştie de ce. Ciudată fiinţă. Dantemirul este şi extrem de curios. Nu vine chiar întâmplător pe Terra. Se cam plictiseşte. Rareori se-ntâmplă ceva interesant pe Mercur.