4 decembrie

S-a-ntors şi bufniţica Eium. Oblic peste Marea Neagră. Sus, nori cât cerul. Vineţi, cenuşii. Jos, ape vraişte, învolburate. În străfunduri era cutremur. S-a resimţit în România şi CEDO La Tuta. Cutremur în ape -  ploaie inversă, de jos în sus. Uite-aşa s-a mişcat ligheanul mării. Şi gata. Pleosc pleosca pleosc. Stropi cât lumea s-au spart  în văzduh. Unul rogvaiv a plesnit-o pe Eium. S-a uitat, mirată foarte. Încă  nu mai văzuse aşa ceva. După descriere - o chestie stranie în formă de cub  - era piramidul lui Dantemir. Poc ! şi a-mpins-o hăt deasupra CEDO La Tuta. Jos, frământarea cotidiană. Sub cupolă se luase o nouă decizie. Urmată, evident, de sportul specific : fuga de explicaţii. E simplu, dar eficient. Se-aleargă ca la patinoar, roată-roată sub cupolă. Curge tot ca poezia. Ca pe patine e fuga în sine. Fuga de explicaţii e un sport savant, fără crampe musculare. Rareori se-ntâmplă ceva negândit. Obosiţii merg la hodină în cea mai secretă sală a uriaşei construcţii. E undeva pe la subsol. Stau chitiţi acolo un timp precis stabilit. Când se  fac îndelungi exerciţii, rememorări, solstiţii. Şi se ascultă zilnic Mutopia, imnul CEDO La Tuta.