14 octombrie 2009
Hamad - în cireş. Strigă cât îl ţin bojocii :
- Făăăăăă !
- Ce vrei, panaramă ? zic, iţindu-mă în prag.
- Ia uite ! Iar ne dă asta film !
- Cine ?
- Lizdăkina !
Întra-devăr, pe coştereaţa mâţei Lizdăkina era un imens ecran. În văzduh sălta un stol de stăncuţe. Rotogol-rotogol. Parcă văruiau cerul. Deodată, din stihii coborî un trăsnet ca bomba. Fâl-fâ-fâl ! făcu ecranu. Şi se umplu brusc de litere mari, strălucitoare :
ZGHIHUI-V-AR DRACU !
- Făăăăăăă ! se auzi iar strigătul.
- Ce e, nene ? răsări un proiecţionist. Ce zbieri aşa ?
- Vezi, nene, că-i vice-ntoarsa ! Ai greşit rola !
- Văleu ! se auzi acela. Pardon !
Zghihui-v-ar dracu dispăru la fel de brusc. Întuneric câteva clipe. Apoi ecranul fu iarăşi plin. Pe pânză se derulă în tăcere, ca o procesiune mortuară, un text de rezoluţie.
- Au prins mai mulţi decât erau ! rosti Hamad cu uimire.
Deasupra, în vărf de stâlp, familia Hupăl Pupăl. Doi paşi spre cer. Păsăroiul îşi ocroti nevasta cu aripa. Ea se lipi strâns-strâns, cu pliscul lângă tâmpla-i caldă.
- Hamade ! am zis, arătând ecranul. În ce jucăm ? Ce film e ăsta ?
Pe ecran, capitala României. Arde surd, mocnit. Vălătuci de fum peste un miner înţepenit cu mâna-n caldarâm. Fălfâie spre tropic un stol de stăncuţe. Un bubuit crăpă văzduhul în diagonală. Apoi finito. Preste Bucuresci se aşeză pale-pale un act cu ştampilă de procuror.
Hamad - în cireş. Strigă cât îl ţin bojocii :
- Făăăăăă !
- Ce vrei, panaramă ? zic, iţindu-mă în prag.
- Ia uite ! Iar ne dă asta film !
- Cine ?
- Lizdăkina !
Întra-devăr, pe coştereaţa mâţei Lizdăkina era un imens ecran. În văzduh sălta un stol de stăncuţe. Rotogol-rotogol. Parcă văruiau cerul. Deodată, din stihii coborî un trăsnet ca bomba. Fâl-fâ-fâl ! făcu ecranu. Şi se umplu brusc de litere mari, strălucitoare :
ZGHIHUI-V-AR DRACU !
- Făăăăăăă ! se auzi iar strigătul.
- Ce e, nene ? răsări un proiecţionist. Ce zbieri aşa ?
- Vezi, nene, că-i vice-ntoarsa ! Ai greşit rola !
- Văleu ! se auzi acela. Pardon !
Zghihui-v-ar dracu dispăru la fel de brusc. Întuneric câteva clipe. Apoi ecranul fu iarăşi plin. Pe pânză se derulă în tăcere, ca o procesiune mortuară, un text de rezoluţie.
ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de urmărire penală şi criminalistică
Nr. 7301/3419/II/2/2009
OPERATOR DE DATE
NR. 3883
R E Z O L U Ţ I E
3 SEPTEMBRIE 2009
MARIUS IACOB - procuror şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (...)
C O N S T A T :
...în această zonă au mai rămas să demonstreze circa 260 de persoane (...) astfel au fost reţinute, la ora 7,00, 263 de persoane...
- Au prins mai mulţi decât erau ! rosti Hamad cu uimire.
Deasupra, în vărf de stâlp, familia Hupăl Pupăl. Doi paşi spre cer. Păsăroiul îşi ocroti nevasta cu aripa. Ea se lipi strâns-strâns, cu pliscul lângă tâmpla-i caldă.
- Hamade ! am zis, arătând ecranul. În ce jucăm ? Ce film e ăsta ?
Pe ecran, capitala României. Arde surd, mocnit. Vălătuci de fum peste un miner înţepenit cu mâna-n caldarâm. Fălfâie spre tropic un stol de stăncuţe. Un bubuit crăpă văzduhul în diagonală. Apoi finito. Preste Bucuresci se aşeză pale-pale un act cu ştampilă de procuror.
