12 decembrie
Foarte nedumerit cânele Vadim, Da ştii cum ? Tare de tot !
- Bă ! strigă el spre Hamad.
Cotoiul - sus în pom.
- Ce vrei, mă ? zise el, mirat.
- Unde-i stăpânu ?
- Care stăpân ?
- Hilimon !
- E, na ! Scrie !
Andreluşa - alături. Beli ochii cât ceapa.
- Scrie pe dracu ! adăugă el, iute.
Dincolo de uşă se fâţâia o umbră.
- Făăăăăă ! se proţăpi Vadim. Frăgezicooo !
Umbra - nimic.
- Făăăă, surdo ! Frăgezicooooooo !
Ieşi Frăgezica în uşă, privi cătu-i ograda. Şi zise :
- Eu nu-s Frăgezica !
- Da unde-i ? se miră Vadim.
- S-a dus să fete !
- Cum, fă ?!! Acu iarna ?
- Da !
- Făăă ! Iar umbli cu fofârlica !
- Care fă, băi, prostule ! se auzi din drum. Care fofârlică ?
Privi Vadim perplex. Păi, nu ? Era Ilaura, fata lui Pupache.
Nu aia, vere ! Ailaltă !
- Ce-i, fă ? grăi cânele. Care-i chichirezu ?
- Eu nu-s fă cu tine !
Păi, daaaa ! Ce crezi c-avea fata în mână ? O carte : Giordano Bruno, Opere complete. Libro stampato con il contributo Ministero degli afari esteri de la Republica Italiana.
Din pom Andreluşa întrebă :
- Ce faci, fă, Hilauro ?
- Care fă, băi, panaramă ?
- Frăgezico ! zise şi Vadim. Unde-i, fă, stăpânu ?
- N-auzi, mă ?
- Ce s-aud ?
- Eu nu-s Frăgezica !
Acu, ce să zic ?
Dinlăuntru se auzi un suspin. Apoi lipa-lipa nişte paşi. În uşă apăru Rosa Sinensis. Pe cuvântu meu ! Era însăşi trandafiroaia c-o floare la sân.
