30 noiembrie

Bucurie mare în vârf de stâlp. La familia Hupăl Pupăl a sosit un dantelimon. Rudă apropiată din ramura mon demon dantelimon de pe Mercur, cea mai apropiată planetă de soare. A adus de-acolo ceva absolut misterios : un cub de gheaţă. Straniu, ca o piramidă în miniatură. S-au uitat doamna şi Luca din Efes ca la o diablerie. După plăcinte s-a dezbătut şi Circuitul apei în univers. Dantelimonul a gustat cu poftă din plăcinta cu dovleac, mere şi nucă. Îi place mai mult. A aflat şi ceva extrem de interesant. Dacă-i faci nişte găuri, dovleacul seamănă c-un cap de om. Îi zice şi bostan.

29 noiembrie
Urcă uliţa Prinţul de Iaurt. Frumos, înalt. Obţinut cu deosebită grijă. Expiră la data de : vezi pe capac. Însurat cu fată sănătoasă, din popor. Acum mai e ce zice lumea : o zare de proteine. Doi trei carbohidraţi. Da ştiţi cum sunt oamenii : îndrugă verzi şi uscate.

Pisici albe cu blană neagră

Azi noapte am visat pisici albe cu blană neagră. Ieşeau buluc din hornul Lizdăkinei, mâţa mason. Nu ştiu de ce-i zice mâţei şi pisică. Stăpânu îi spune clar : mâţă. Dar şi pisica lui Schrodinger e fără echivoc. Mă rog : scrisorelele cu Einstein. Superpoziţia cuantică a butoiaşului instabil cu praf de puşcă va conţine particule explodate şi neexplodate. Plus familia Hupăl Pupăl, şoarecul Chiţ şi experimentul mental. Bagi o pisică într-o cutie de metal cu material radioactiv. Un detector Geiger eliberează un ciocan care sparge o fiolă cu cianură. Pisica mai trăieşte o oră dacă în răstimp nu s-a dezintegrat niciun atom. Sistemul e o funcţie de undă cu pisică vie-şi-moartă împrăştiată în părţi egale. Mâţă albă cu blană neagră. Sistemul cuantic încetează să existe ca amestec de stări şi devine una din ele. Zice Einstein : nu putem face supoziţii asupra realităţii - dacă suntem corecţi. Prezenţa sau absenţa pisicii este ceva independent de actul observării. Vine apoi interpretarea Copenhaga. Sau ailaltă : multiple-lumi a lui Everett. Starea pisică-vie şi pisică-moartă continuă să existe. Apare teoria colapsului obiectivului în care superpoziţiile sunt distruse spontan când sunt atinse anumite praguri. De pildă, al ireversibilităţii. Merge viaţa, n-ai ce-i face. Şi azi trece pe drum al păgubiţilor sfânt Mina. Însoţit de Irinarh, mucenicul zilei. Se uită la sfânt şi confirmă extaziat :

- Da ! Am auzit şi eu ! Există ! 

- Ce ?

- Mâţa lui Hilimon !

- Aha !

Oricum e cert. Nu ştiu dacă-i mental ori nu. Dar s-a stabilit. Mâine e concurs atletic. Cursa 100 metri pisici : Egyptian Mau versus European Burmese. E gata în 9 secunde. 

Experimentul

Stăpânu Hilimon a experimentat forţa centrifugă. Un corp aflat în rotaţie tinde să se depărteze de centrul liniei de mişcare. A ieşit în drum, a mers cât a mers. A cotit la dreapta într-o curte mare. Era acolo o hală prăfuită, uriaşă. A intrat pe-o uşă de tablă cât aia din iad. Cam sinistru înlăuntru. Fiare peste tot. Mici, mari, încolăcite. Cabluri, scame. Aer vânăt, întunecat. Mai de spaimă era maşinăria de fontă cu o roată uriaşă la mijloc. Presă parcă-i zice. S-a legat de roată nu ştiu cum. Cu nişte sfori, cred. Mă uit şi nu ştiu cu ce să-l compar. Era ca omul lui da Vinci, cu mâinile şi picioarele răşchirate în cerc. Nu pricep cum a dat drumul la roată. Gata, a pornit. Apoi dă-i şi-nvârte cu tot cu stăpân. Sincer, m-am spăriet rău de tot. Era ca exerciţiul astronauţilor de la NASA. Acu ziceai că se dezmembrează. N-a durat mult şi poftim. De la subţioară i s-a desprins ceva nelămurit.  A şuierat, a vâjâit prin aer. Şi s-a-nfipt în perete. Normal, m-am dus să văd ce e. Semiîntuneric, da m-am dumirit.  În zid era un tristometru. Instrument de măsurat tristeţea. 

24 noiembrie

Sâmbătă. O zi după black friday.

Trece pe drum al păgubiţilor sfânt Mina. Încălţat cu pantofi gară gri. Noi nouţi. Unul din cărămidă, altul din sfintele taine. Traista full cu indulgenţe pentru păcatele pe cae nu le ştim. 

- Bă ! zise către Hamad. S-a găsit Atlantida ?

- Da !

- Unde ?

- Sub Sahara !

Mon demon

Stăpânu - ca de obicei. La calculator. Citeşte ceva. O scrisorică pe email.

Tre' să fie vreo muiere. 

Mon demon Hilimon,

Azi...

Şi ţac ! S-a oprit curentul. Pe retină au rămas nişte frânturi :

...friguţ la cascadă...sus la Bâlea Lac... .vărf de munte. Apă.  Hm ! Cine-a urcat-o acolo ?

Am ghicit.

I-a scris stăpânului o holbată. 

23 noiembrie 2012

- Aici ?  întrebă Hamad.

- Aici ! confirmă Andreluşa.

De ! Ca la război. Cavou rece, învins de paingi. Cărămizi roz-cenuşiu desprinse. Tufe de tuia de jur-împrejur. Gard şi portiţă din fier forjat. Sus, o inscripţie : "Aux francais morts en Roumanie". Nicio îndoială. Acolo era.

Păşiră câteva scări. Şi hopa ca-n Dante. Tăia interiorul un mănunchi de raze. Oblic, ca laserul. În sec înghiţi Hamad. Privi roată, cu prudenţă. Urne peste tot. Pe fiecare, exact cum povestea Andreluşa : un nume. 

Gilles.

Francois.

Soldat necunoscut.

Pierre.

Basile.

Jacques Mohamad.

- Unchiul Hamad ! icni motanul, uimit.

- Ai văzut ?! zise Andreluşa, smirnă.

Apăsă ceva metalic. Aşteptă o clipă. Uşurel, urna se deschise.

Misteriosul plic era cum i s-a spus : pe-o pernă de scrum. 

- Uite-l ! zise, cu ochi mari.

Vârî lăbuţa, înfiorat.

Luă plicul.

Clic. Şi urna se închise.

Hm ! Avea plicul chiar sub sfârlă. Mustăci, mirosi. Închise geana, privi. Pe-o faţă scria limpede : Citeşte pe ailaltă parte ! Iar acolo, o dedicaţie : Nepotului Hamad !

Fleoşc ! îi făcură genunchii. 

Ce să zic ? Uite-aşa erau ochii lui Hamad !

Sigur leşina de era singur.

Deschise plicul pe loc.

Text clar, luminat ca ziua :

Părerea mea : s-a descifrat ultima enigmă !

Asta e.

Razele ieşeau dintr-un colţ ca extratereştrii.

Cimitrie Dantemir

În care se dă o goarnă : Cimitrie Dantemir fărâmă CEDO la Tuta. Cetitoriul află că Strasbourg nu-i Strasburg, adicătelea Ocna Mureş pre vechiul nume. Nu mai urcaţi în trinul de Ardeal. Luaţi insula zburătoare La Tuta, pre vechiul nume Laputa. Manechine, sfori, marionete. Vreme mohorâtă în cea mai haotic-costisitoare creaţie a Europei. Totul e făcut pulbere de Cimitrie Dantemir. Tremură a toată negura şi măzărichea nopţii. Evident, dacă-l ajută cineva.

Întrebarea e : cine-l ajută ? Se bagă careva ? Că se ştie : e cam târzior. Stăpânu a descifrat ciclul apei. Vine sfârşitul lumii. Asta e. Conţinutul e mai scurt ca preambulul.

- Auzi ?

- Aud...

- Câştigătorul poate lua premiul al doilea ?

- Ce interes are ?

- E mai consistent !

Circuitul apei în natură

Teoria lui Hilimon

Trei ştiinţe se ocupă cu studiul circuitului apei în natură : hidrologia, meteorologia şi hilimonia. De-aici vine şi cea mai misterioasă formă de circuit : potopul. E amintit şi-n Biblie. Deci credem şi nu discutăm că apa circulă în stare lichidă, solidă sau gazoasă. Se ştie şi de ce : radiaţie solară, gravitaţie. Din firicel se face pârâu, râu, mare şi ocean. Prin evaporare, condensare, advecţie, sublimare, foliaj, infiltraţie, topire, scurgere, capilaritate.  Numit şi ciclu hidrologic, ciclul apei există în două moduri : ca-n carte şi ca-n realitate. Hidrologia şi meteorologia sunt ştiinţele din cărţi. Hilimonia e ştiinţa realităţii. În cărţi sunt trei teorii privind circuitul apei în natură. Teoria meteorogenă aparţine filosofului grec Xenofan din Colofon. Grăieşte despre neptunism : în trecut, apele acopereau integral uscatul. Care uscat, potrivit observaţiei lui Hilimon, nu exista deloc câtă vreme totul era sub ape. Spune filosoful că solul e erodat şi antrenat spre oceane, regenerându-se după dispariţia completă a uscatului. Creşte din mare, ocean. Mările sunt originea norilor ce-şi revarsă ploaia în ocean. Soarele şi stelele sunt generate tot de nori, curcubeul fiind o formă speciala a norului. Altă teorie, a genezei din aer, e a lui Anaximene din Milet : aerul se transformă în apă şi pietre, apoi în foc prin diluare. Diogene din Apolonia a adăugat că din concentrarea aerului se produce şi nămolul născător de viaţă. Aristotel a extins teoria spunând că apa din aer se condensează şi ajunge pe sol ca precipitaţii ce se scurg în mare. Dar nu spune cum ajunge din mare în aer. Sau în vârf de munte, cum se-ntâmplă în natură şi teoria lui Hilimon. Care-i şi cea mai apropiată de teoria geogenă. elaborată de Hipon din Samos. Acesta spune că pâmântul pluteşte pe oceanul planetar. Apa subterană se infiltrează prin pământ, se evaporă în atmosferă şi se-ntoarce în mare prin precipitaţii. După ce a fost susţinută de Thales din Milet şi Platon, teoria este dezvoltată de Hilimon. 

În natură, apa circulă invers ca-n cărţi. Manualul şcolar spune că apa din mare se evaporă în atmosferă şi se-ntoarce în mare prin precipitaţii. Teoria omite elementul esenţial : izvorul. E jos, la mijloc sau vârf de munte. Plouă, nu plouă - izvorăşte. Iarna ninge şi zâpada nu se topeşte şase luni. Dar izvorul nu-i afectat. Apa ţâşneşte în cantitate constantă şi din vârf de munte. Explicaţia geogenă dată de Hipon din Samos, Thales din Milet şi Platon e completată de Hilimon. Toate teoriile enunţate omit principalul fenomen : forţa centrifugă. Aceasta împinge apa în sus prin măruntaiele pământului. E ca la maşina de spălat :  rotaţia aruncă apa spre exterior. Se ştie acum ce nu ştia Platon. Pâmântul se învârte. Se formează astfel o uriaşă forţă centrifugă care absoarbe apa din subteranul plăcilor tectonice şi o transformă în izvor. Astfel se explică prezenţa izvorului jos, la mijloc şi-n vârf de munte. Legătura cu ploaia sau ninsoarea e insignifiantă. Apa de ploaie ori zăpadă umflă şi tulbură pe moment matca de scurgere, nu izvorul în sine. Plouă de rupe pământul şi izvorul e tot limpede. E simplu : vine din străfunduri, nu din ploaie. Fenomenele sunt deosebit de complexe. Spectaculosul gheizer e format de gazele ce aruncă apa tectonică în văzduh. Direcţia cursului apelor, aceeaşi cu excepţiile datorate anomaliilor de relief, e dată de rotaţia pâmântului. Cutremurele vin din încălecarea uriaşelor plăci tectonice plutind pe oceanul planetar subteran. De azi , apa va circula şi-n manual la fel ca-n natură. 

Astfel, Jurnalul mâţei Frăgezica dezleagă o mare enigmă. Data : 21 noiembrie 2012. O lună înaintea sfârşitului lumii prevestit de calendarul mayaş. Se observă deja un exces de castori, stăvilare şi lacuri apărute ad-hoc. Urcă nivelul oceanului planetar. Marele secret generat de misteriosul fenomen al încălzirii e acesta : cu cât va creşte bilanţul hidric global după sfârşitul lumii ? Şi încă unul : e vreo diferenţă între adevărul naturii şi prezenta ipoteză ? Hilimonia, a treia ştiinţă, e fără echivoc. Suntem la mâna cărţilor, a naturii şi teoriei lui Hilimon. 

21 noiembrie

În scurt timp, descifrarea unei mari enigme : Circuitul apei în natură. Teoria lui Hilimon.  Mă rog : hidrologia. Aia din manual e vax. În fine, marele adevăr despre fizica pământului şi excesul de castori se dezvăluie. Staţi pe-aproape şi prudent : departe de vechea uniformă.

20 noiembrie 2012

Hamad şi Andreluşa  - ca românul : în copac. 

A fost odată, una, alta. Sau toate o dată. Hamad chiar zice :

- A fost odată un om prost tare de tot !

- Aha ! Şi ce-a ajuns ?

- Primar !

- Zău ?! se miră Andreluşa

Şi are dreptate. 

Asemenea om n-ajunge doar atât.

- Nu crezi ? făcu Hamad.

- Nu !

Viscum

A-nceput de ieri să cadă

Din capcana de gândaci,

Himere şi vărcolaci

În troianul de zăpadă.

          ------------

Adie vânt. Ehe. Heee-he. Verde-a fost bolta de vie. Adie vânt. Sus - cer vânăt. Stropi  negri, mici. Stropa, tropa-tropa. Pleosc vreo doi pe scândura cuştii. Ca glonţul sări cânele Vadim : 

- Ce-i ? Care eşti acolo ?

- Ce faci, Vadime ? se auzi din drum.

Era al păgubiţilor sfânt Mina. Adăugă iute :

- Băi, surdule ! Ce faci ?!!

- Uite, citeam Talmudul ! 

- Şi ?

- Deodată - pleosc !

- Văd ! Da de ce-l citeşti ?

- N-auzi ? Pleosc !

- N-auzi ? De ce-l citeşti ?

- Nu ştiu ! grăi Vadim, uimit.

Se scărpină sfântul în cap. Zise, tot mai mirat :

- E adevărat ?

- Ce ?

- E adevărat că şi câinii vorbesc ?

- Da !

- De ce ?

- Nu ştiu !

- Aha ! Şi ce spun ?

- Habar n-am !

Interveni Hamad din cireş : 

- Priviţi !

- Ce să privim ?

- Hornul Lizdăkinei !

- Ce-i acolo ?

- Iese un şir de purici !

- Ies !

- Poftim ?

- Ies purici !

- Ba nu ! Iese un şir !

- Aşa. Şi ?

- Ce, şi ?

- Şi ce dacă ies ?

- Sunt negri !

- Cine ?

- Puricii !  

- Păi, cum să fie ?

- Uită-te la horn !

- Mă uit ! zise sfântul. Ce să văd ?

- Iese alt şir de purici !

- Da, văd ! Şi ?

- Sunt albi !

- Nu se poate ! se minună sfântul.

- Ba se poate !

- Purici albi ?!!... 

- Sfinte ! se minună şi Vadim.

- Ce-i ?! sări sfântul.

- Ai un văsc pe umăr !

- Ce am ?!!...

- Un viscum. Arbust hemi-parazit. Ramuri dihotomice, dioecice, frunze ca panglica, galben-verzui...

- Unde, bre ?

- Pe umărul stâng. Ordin santalales, familia santalaceae. Viscum album...

Tot trupul îşi controlă sântul. Plecă nesigur, bombănind :

- Aiurea ! Care viscum ?!!...

Din faţă, Lizdăkina. Aia, mâţa mason. Venea agale, printre stropi. Îl salută respectuos :

- Bună ziua, sfinte !

- Bună ! 

- Ai văzut ?

- Ce ?

- Ai un viscum pe umăr !

Hm ! Sus, luna pe clopotul bisericii. Goală-puşcă, tolănită. Pe sfârc, un bob de rouă. Cam cât măzărichea. Iară se pipăi sfântul. Un vâsc descoperi în umăr. Adânc înfipt.

          -----------

Şi de-o fi ce n-o fi fost,

Toate vin se duc la fix,

Nevăzut ca domnul linx

Şi hazardul : pe de rost. 

Basmul lui Hilimon

Subsemnata, subscrisa şi suprascrisa Frăgezica, mâţă cu jurnal.

Declar pe proprie răspundere că stăpânu Hilimon se ţine de basme. Iar pe noi ne-apucă bâţâiala. O fi frig ori suntem mai emotivi. De : mai citim şi noi. Aşa proşti nu suntem. Mă rog : nu suntem aşa proşti. Nu sântem. Aşa proşti nu sîntem. Lume stranie, regi, preşedinţi. Religii, dune, dume. Proiectul hotelier "Clientul misterios". Îngeri, îngerese, căpcăuni. Da de unde : îngerii n-au sex. Plus lacrimi, exact ca-n dicţionarul explicativ. Necruţătorul timp le-o cerne pe toate. Evident, şi Întâiul Demon. Da mai bine rămâne cum am zis : Basmul lui Hilimon.

14 noiembrie

Pe drum trece Profiriţa lui Dalvador. În colanţi negri trece. Sus, peste ţâţe, are o foarte frumoasă rochie-bluză cu animal print. Bau ! face unul mai tărcat. Nu se ştie de ce. Vinde marinată, utilaje mari pentru foraj şi audieri în dosarul ANRE. E şi expertă în abordări. Peste gard întinde gâtul. Şi zice punctual :

- Azi începe postul !

- Zău ? se minună Hamad în cais. 

- Da !

- Ce post ?

- Al Naşterii Domnului !

- Păi, de ce ? se miră şi Andreluşa.

- Cum de ce ?

- Ţii post şi când se naşte ?

Cam asta e. 

Pe bluza cu animal print e şi un tigru. 

Dumnezeu ştie cum ţine ăsta post.

ANUNŢ IMPORTANT !

Găsit o carte pe stradă. Are între file câteva mii de euro. Perdantul se va adresa lui Hilimon pentru recuperare. 

30 februarie 2012. 

ATENŢIE MĂRITĂ !

Vând prezenta scriere. Atenţie : nu-i o glumă. Stabilim un preţ şi cedez totul integral, inclusiv numele. Detalii la hilimonia@gmail.com

3 noiembrie

Ieri am aflat cum trece nevăzutul. De-aia m-am şi. Hm ! M-am şi ce ? Sincer, habar n-am. Ştiu eu ce şi cum ?! În fine. Stăteam bine mersi în cais. Ca-n vis, hârţa - pârţa pe-o cracă. Pică frunza. Număram ca-n somnul lui Chiţ : una, doi, a treia. Şi priveam printre gene ograda doamnei Citi Hop Zdup. Ca stăpânu : se uită de spui că nu vede nimic. Prin geam se zgâia şi Lizdăkina, mâţa mason. Ce-o zări asta - nimeni ştie. Şi deodată - hop ! Rarisimă vedenie : profa Zdup era la taclale cu madam Puperca. Păi, cum asta ? Rar dă Puperca pe-aici. Cum apare, o şi ia profa la examen. Ia zi-i, fă ! Cu cine te-ai mai... ?!! Da ăsta-i adevărul. Pupă Puperca precum ciuperca : tot ce prinde. Până i-a zis unu puperca. Simplu, ca bună ziua. Da ieri a fost ca la teatru. Privi Puperca spre madam Zdup. Zgândări praful cu talpa. Şi grăi scurt :

- Auzi ? 

- Ce s-aud ?

- M-am măritat !

- Zău ?! Cu cine ?

- Cu Vânătorul de Cleşti !

- Aha !

Întocmai. Ca anul trecut, Puperca anunţă ceva banal : iar pică frunza. Zău c-aş spune mai multe. Da o să mă acuzaţi iar că femeile nu ştiu să ţină un secret.

După garduri

Hamad e sus în cais. Alături, Andreluşa. Ceilalţi îs pe jos. Ciotcă împrejurul doamnei Citi Hop Zdup, profă de angleză. Parcă-i văd. Cânele Vadim, găina Fengula. Cucoşu Alexander Jan Alert. Cel ma rapid şoarec din mahala, Chiţ TV Chiţ Chiţ, şade pe-o ciubotă. Himera e între Nema Pupa Ioc, Profesorul de Înot şi Oha în Fireturi. Familia Hupăl Pupăl şi urecheata Liluş stau în vărf de stâlp. După gard e al păgubiţilor sfânt Mina. Are un buchet de fallopia şi basilicum la căciulă. Profiriţa lui Dalvador priveşte cu mirare vitraliul din geamul mâţei Lizdăkina. Care lipseşte, deşi e chiar subiectul cinstitei adunări.

- Copii ! grăi profa rotindu-şi privirea. Priceput-aţi ?

- Ne ! grăi Liluş din vârf de stâlp.

- Ete, na ! Liluş ! se hlizi Hamad.

- Uau ! făcu şi Andreluşa, voios.

Liluş roşi ca para. Luca din Efes o acoperi, mustăcind :

- Haida ! Nu vă e ruşine ? 

Profa privi mustrător. Arătă cu deştu un text pe sticlă. Intră direct în subiect :

- Pe Frăgezica a vizitat-o un arhiepiscop !

Nu era îndoială. Pe monitor scria clar : arhiepiscopul de Mira Lichiei a fost la mâţa Frăgezica. A intrat pe horn, i-a pus sub pernă o hârtiuţă. Pe care scria limpede : Exist ? A citit-o mâţa, a ieşit afară. Lângă cais, cânele Vadim citea aceeaşi hârtiuţă. Mai la vale, pe îngheţatul geam al mâţei Lizdăkina se vedea un text zgăriat. Era un singur cuvânt : Singurătate. 

- Priceput-aţi ! grăi Citi Hop Zdup. 

Da de unde ?!! Ce să pricepi ? Chiţ chiar se băgă în ciubotă până-n gât .

- Spun eu ! se auzi, în fine, cineva nevăzut.

Era Himera, vârâtă în troian. Se pitise de nu se vedea mai nimic.

- Zi-i ! grăi profa.

- Eu zic că are vedenii...

Tăcură toţi.

O fi sau n-o fi aşa ?

Din văzduh picară doi fulgi .

Sosi după ei toată gloata.

Curând, ningea ca-n basme.

Scris-au Taica Domnului pre cer : Sunt soţul unei văduve.

Constituţia Ţării Lim Hilim

Art.1. Nu spera şi nu ai teamă.

Altădată, noiembrie se scria aşa : novembre. La noi, bineînţeles. La nemţi şi chinezi e altfel.

1 noiembrie

S-a-ntors stăpânu din Ţara Lim Hilim. Degrabă s-au întrunit Maica Domnului, Taica Domnului şi Comisia Termică. Vreme în încălzire.