17 februarie

După ce-a plecat Tinca Hihalinca, madam Citi Hop Zdup, profă de angleză, a stat frumuşel de vorbă cu Hamad şi Andreluşa. Nici nu era greu. Se ştie doar cum sunt poveştile de iarnă :  exact ca-n viaţă. Ştiţi locaţia şi personajele. Cotoii erau acolo sus, în geam. Lângă ei, musca de februarie. Priveau toţi înlăuntru şi ascultau smirnă.

- Băi, fraţilor, le zicea madam, extrem de mirată, Tinca Hihalinca chiar s-a întâlnit cu ăla ! 

- Cu cine ? a zis Andreluşa, căscând ochii.

- Cu ăla ! Ticu Hihalache !

- Hai, las-o !

- Pe cuvântu meu ! S-au întâlnit şi s-au uitat unu la altu...

- De ce ?

- Cum de ce ?!!...
- De ce s-au uitat ?
- Păî, aşa-i în amor ! Te întâlneşti cu omu şi stai un pic...
- Ca să ce ?
- Ca să te uiţi la el... 
- Atât ?! Doar să te uiţi ?!!!...

- E, na ! Au şi vorbit...

- De ce ?

- Ce de ce ?

- Doar au vorbit ?!!...
Râse madam Citi Hop Zdup. Aşa, încetişor.
- Păi, voi ce credeţi ?!! adăugă ea, foarte şugubăţ.
- Păi, noi nu credem ! zise şi Hamad.
Care, se ştie, e la fel de şugubăţ. Aşa că o au întrebat-o pe doamna ceva foarte serios :
- Auzi, tanti ? Întreb şi eu o întrebare...
- E ?!!
- Cu ce se ocupă ?
- Cine ?
- Ticu Hihalache !
- Cu Tinca ! răspunse Andreluşa de-alături, foarte prompt.
- Lasă, mă ! Ştiu ! se hlizi Hamad. Da aşa, în general, ce face ? Vinde, cumpără ? Din ce trăieşte ?
- Păi, daaaaa ! răspunse madam. Asta l-a întrebat şi Tinca !
- Şi ? Ce-a zis ?
- A zis că vinde !
- Ce vinde ?
- Apă uscată !
Bzzzzzzzz ! zbârnâi deodată musca de februarie. De ce ? Pentru că nu-i venea să creadă. Poveşti, poveşti, da nici chiar aşa ! Care apă uscată ? De unde, nene ?!!
- Aha ! zise şi Hamad.
- Păi ! întări Andreluşa, scurt.
Da asta e, nu-i nicio exagerare.  Omul e capabil de orice, inclusiv de-un lucru bun. Principalul este să crezi. Şi să nu cercetezi. Dacă nu crezi, e naşpa. Suferi şi te tulburi. Bzzzzzzzz !

13 februarie

Zdup ! şi gata. Am şi poposit pe umărul stăpânului Hilimon. Ia să văd ce mai vede. Oare la ce se uită ? Păi, nicio noutate ! Se chiorăşte-n monitor şi clămpăne la taste. Clic-cloc-clonc-clinca ! E acolo ceva cu Tinca Hihalinca şi Ticu Hihalache. Păi, cum să nu-i ştiu ?!! Îi ştiu, dă-i încolo ! Doi proşti. Plus madam Citi Hop Zdup pândită-n geam de cotoii Hamad şi Andreluşa. Ştiiiiiiiiiu, ştiu când s-au suit acolo ! Chiar ştiu mai multe, da nu vreau să spun. Ăştia umblau pe-acolo după o muscă de februarie. A ieşit ca toanta nu se ştie la ce. Apoi a păcălit-o o rază de soare sosită glonţ şi pitită într-o gaură. Cum în găuricea aia era chiar musca - gata ! Bâz-bâz-bâzzzz ! ca năluca, fără să ştie încotro. Şi-a venit, nene, valul ăsta de nămeţi cât casa de n-a mai ştiu ce-i cu ea. A zburat direct în bucătărie. Şi proştii de Hamad şi Andreluşa au năvălit după ea. Să vadă ce şi cum, nu ? Că rar aşa muscă scrântită în plin februarie. O fi vreo minune, un semn că se sfârşeşte lumea. Da nu cred eu că piere aşa, de la o muscă. De la calendarul mayaş da, mai cred şi eu. Da de la o muscă ?!! Hai, las-o ! De unde să ştie musca astronomie, astrologie şi calendare ? Se uită şi ea ca mâţa-n calendar. Nu pricepe ce scrie stăpânu Hilimon, dar-mi-te mayaşii.

Hm ! Şcoala. Facultatea actuală. Profesori, studenţi. O mână de imbecili predă unei mase de imbecili. Nimeni nu ştie ce şi de ce. Simplă inerţie. Fără finalitate. Fără cap şi coadă.  Învăţământul actual e ca musca de februarie scriind un tratat de logică şi cuminţenie.

12 februarie

- Fă ! a mai zis Tinca Hihalinca, încet.

Doamna Citi Hop Zdup aproape adormise.

- Ce-i ? a tresărit ea, privind împrejur.

- Eu am mai văzut ceva...

- Unde ?

- Afară, când veneam...

- Ce-ai văzut ?

- E, am văzut ! Da ştiu eu dacă-ţi spun ?!...

- Hai, spune ! Că...

- Iar o să zici că-s proastă !

- Nu zic !

- Ba o să zici şi că-s dusă rău, iar cred în semne !

- Ce semne ?

În foc a trosnit ceva. Arde în sobă liniştit. Te uiţi la el şi deodată poc ! Trosneşte şi nu ştii ce. De : semne ! Că or fi bune, rele - nu ştie nimeni.

- Cum ce semne ? se miră Tinca Hihalinca. Sunt peste tot !

- Hai, soro ! Spune ce-ai văzut...

- Păi, nu ţi-am spus ?

- Nu !

- Când veneam încoace bătea vântul. Da tare de tot, abia mergeam. Eu încolo, el încolo ! Eu încolo, el încolo ! Şi cum mă hâţâia întruna, hopa !, am văzut un semn !

- Hopa !

- Ştii tabla de la intrarea în cimitir ?

- Ce tablă ?

- Aia, soro ! Indicatorul rutier. Arată cum şi încotro să circuli...

- Aia din colţ, cu săgeată ?

- Da, aia...

- Şi ?

- Păi, a-ntors-o vântul !

- Cum a-ntors-o ?

- Avea săgeata spre cimitir !

- Hi, hi ! râse profa, încetişor. Şi ce scria pe tablă ?

- Sens unic !

Şi poc ! s-a auzit iar în sobă. A mai trosnit un lemn. Da hotărât, nu aşa, ca-n poveşti. Sincer să spui, cotoii Hamad şi Andreluşa chiar au tresărit în geam. Şi iar ninge, De vreo lună se cam ţine Doamne Doamne de basme.

11 februarie

S-a confirmat oficial. Într-adevăr, Ticu Hihalache i-a răspuns Tincăi Hihalinca. Aşa că nu mai umblaţi cu prostii. El i-a răspuns, nu altul. Ce-i drept, nu ştia clar în ce constă averea Hihalincăi : două ţâţe monumentale, plus o treabă neostoită şi psihanaliza inconştientului. Ticu ştie una şi bună : la magazinul din colţ se vinde gazon sintetic. Şi multe transporturi funerare în Europa, la cel mai mic preţ. Are şi un disc pe care scrie ceva incert : Salieri ori Sarieri. Iar cartea de aseară a rămas deschisă la acelaşi titlu ciudat : Imperiile stepei. Chiar e o şaradă istorică pe undeva : invaziile nomazilor apără imperiile sedentare. Nu prea se pupă invazia cu sedentarul. E şi ceva cu evul mediu prefigurat în bazinul Mării Negre. Goţii, alanii şi imperiul de stepă. La recentul recensământ, Hilimon a declarat că este agatârs. Femeia lui e agatârsă. Concluzia : amândoi sunt agatârşi. Simbioza dintre goţi şi alani a dus la arta greco-sarmatică. Sau sarmată ? Mă rog : pontică. Şi dă-i prin spaţiul euroasiatic de-a lungul zonei care marchează, până la Pacific, limita regiunilor de civilizaţie sedentară. Ar fi chiar foarte frumos să insistăm, după atâtea şi atâtea minuni, asupra întâlnirii formelor de artă şi civilizaţie venite din toate punctele orizontului. Apoi să scrii, ca Figmund, despre melancolie. Ori despre cuvânt şi lucru. Vrem acum să verificăm ce supoziţii sunt necesare pentru explicarea tulburărilor de vorbire, pe baza unei asemenea structuri a aparatului de vorbire, cu alte cuvinte, să aflăm ce anume ne învaţă studiul tulburărilor de vorbire pentru funcţia acestui aparat. Aici vrem să separăm pe cât posibil una de alta latura psihologică de cea anatomică a obiectului. Apoi Ticu Hihalache s-a minunat că Hilimon e agatârs şi i-a trimis mesajul încurajator Tincăi Hihalinca. Ştiind, evident, că are o treabă neostoită. Dar neintuind deloc, repet, că are şi două ţâţe monumentale. E foarte posibil ca miercuri, după ce trece de poarta lui Dimitrie Cantemir, cum o fi ea, otomană sau rusească, să ajungă pe gazon sintetic şi la Tinca Hihalinca.

13 noiembrie 
DACĂ-ŢI SPUN !

Iar au ajuns cotoii Hamad şi Andreluşa la geamul profei de angleză. Ascultă şi tac chitic. Tinca Hihalinca e iar la madam Citi Hop Zdup. Evident, numa bună de poveşti.

- Dragă, zicea Tinca, doar ţi-am zis...

- Ce ?

- Am dat anunţul matrimonial...

- Zău ? Cum e ?!!...
- Uite-l ! zise Tinca, arătând sticla monitorului. 

Scria acolo aşa : 
Buna sunt o fire spontana vesela si sincera nu ami plac minciunile urasc sa fiu anselata sunt o femeie deschisa la apsolut tot ce se petrece in jurul meu si ma adaptez la orice varsrsta depinde de amprejurari ami place foarte mult muzica.
- Aha ! Şi ? făcu profa. 

- A răspuns iar Ticu Hihalache. A zis că-i educat, dar nu poate citi mesajele...

- De ce ?

- E cu plată, soro ! Acolo dai banu, citeşti mesaju... 
- Aha...
- Nu dai, nu citeşti !

- De...

- E Hihalache educat, da asta e...

- Ce să zic ? Soarta !

E, când au auzit cotoii Hamad şi Andreluşa cum e cu soarta omului, s-au  uitat lung unu la altu. Chiar asta e : Figmund. Reprezentarea cuvântului apare ca un complex închis de reprezentări, în timp ce, dimpotrivă, reprezentarea obiectului apare ca unul deschis. Reprezentarea cuvântului nu este legată dinspre toate părţile ei componente, ci pur şi simplu, pornind de la imaginea sonoră, de reprezentarea obiectului. Printre asociaţiile de obiect cele vizuale sunt cele care reprezintă obiectul într-o modalitate asemănătoare felului în care imaginea sonoră reprezintă obiectul. Legăturile imaginii sonore a cuvântului cu alte asociaţii ale cuvântului decât cele vizuale nu sunt incluse. La şase metri sub geam, Şcoala Subterană pentru Gnişcocoriţe predă Schema psihologică a reprezentării cuvântului. Până-n primăvară, când dă colţul ierbii, o ştiu toţi la perfecţiune. Sub glie chiar a mişcat sămânţa de păpălău.