12 februarie

- Fă ! a mai zis Tinca Hihalinca, încet.

Doamna Citi Hop Zdup aproape adormise.

- Ce-i ? a tresărit ea, privind împrejur.

- Eu am mai văzut ceva...

- Unde ?

- Afară, când veneam...

- Ce-ai văzut ?

- E, am văzut ! Da ştiu eu dacă-ţi spun ?!...

- Hai, spune ! Că...

- Iar o să zici că-s proastă !

- Nu zic !

- Ba o să zici şi că-s dusă rău, iar cred în semne !

- Ce semne ?

În foc a trosnit ceva. Arde în sobă liniştit. Te uiţi la el şi deodată poc ! Trosneşte şi nu ştii ce. De : semne ! Că or fi bune, rele - nu ştie nimeni.

- Cum ce semne ? se miră Tinca Hihalinca. Sunt peste tot !

- Hai, soro ! Spune ce-ai văzut...

- Păi, nu ţi-am spus ?

- Nu !

- Când veneam încoace bătea vântul. Da tare de tot, abia mergeam. Eu încolo, el încolo ! Eu încolo, el încolo ! Şi cum mă hâţâia întruna, hopa !, am văzut un semn !

- Hopa !

- Ştii tabla de la intrarea în cimitir ?

- Ce tablă ?

- Aia, soro ! Indicatorul rutier. Arată cum şi încotro să circuli...

- Aia din colţ, cu săgeată ?

- Da, aia...

- Şi ?

- Păi, a-ntors-o vântul !

- Cum a-ntors-o ?

- Avea săgeata spre cimitir !

- Hi, hi ! râse profa, încetişor. Şi ce scria pe tablă ?

- Sens unic !

Şi poc ! s-a auzit iar în sobă. A mai trosnit un lemn. Da hotărât, nu aşa, ca-n poveşti. Sincer să spui, cotoii Hamad şi Andreluşa chiar au tresărit în geam. Şi iar ninge, De vreo lună se cam ţine Doamne Doamne de basme.