28 mai

    Din supraochi ţâşni un jet de lumini orbitoare. Privirile se mutară pe zidul purpuriu. Un text-cabală izbucni din fascicule :

BILDERBERG MUSIC

Around the world

După noi - noi !

Program de exterminare umană

    Uşa s-a deschis brusc. Intră în tăcere un şir de quokka gigant. Părul aspru, cafeniu, sălta ca suliţa. Se aliniară defilând sub perete. Erau vreo cincizeci. Şeful, un tip curbat, cu urechi rotunde, dădu onorul. Tot şirul se aplecă. Hamad arătă şeful discret. Îi sticleau în lumină dungile din creştet.

27 mai

     Cred că am înţeles. Eram într-o fiinţă vie. Burtă nemăsurată, imensă. Pereţi gelatinoşi, purpuriu închis, roşu pal. Interiorul semăna izbitor cu al vampirului Squid. Era complet transparent. Vedeam din interior pielea şi cele opt picioare cu ţepi cornoşi. Deasupra braţelor erai cirrii cu ventuze depărtate de corp. Un cântec straniu  răzbătea de nicăieri şi preste tot :

! luminaţi lumini cereşti

colo-n valea Baaad

Moartea-mi plânge la fereşti

colo-n valea Baaad

trei fecioare trec şi torc

colo-n valea Baaad

trec şi nu se mai întorc

colo-n valea Baaad...

    Din pereţi ieşeau lungi filamente retractil senzoriale. O lumină halucinantă ţâşnea din corpul acoperit cu photophore. Peste pielea celor opt picioare erau lipite fâşii din pielea răstignitului. Stpefiat, Hamad îmi arătă acoperişul. Prin gaura tavanului privea un uriaş ochi albastru, nemişcat.

24 mai

    Răstignitul fu coborât cu scripeţi şi frânghii lungi prin gaura din mijlocul taavanului. Deasupra, astrul palid, rece. Cineva se repezi să scoată cuiele din lemn. Cedau greu şi omul fu smuls de pe cruce. După ce fu coborât încet, trupul poposi direct într-o baie cu nitraţi de argint. Zvâcni puternic un braţ. Pe frunte apăru un tatuaj roşu, complet neînţeles : LA BAAAD. O smucitură şi toată pielea îi fu jupuită. Pe braţul drept era o intarsie : Dacă-ţi intră o aşchie în deget, bucură-te că nu-i în ochi ! Ca pergamentul era pielea de pe spate. Avea un text imprimat de-a latul.

    Scriitorul este o fiinţă de sex opus. Trăieşte atârnat în pod. Caută apă în ocean. Are talangă şi dihanie. Nicolae culege organe de partid şi de stat. Tehnologia avansată îi permite miercurea merge la piaţă. Este în pas cu moda. Trap-trap ! Face ţuică de prune brumărie. Nu se ştie de ce. Structura sa fuge scaune de masaj. Unu la sută inspiraţie munceşte la fel. Într-o zi trecea Scaraoţchi ţesală iapa. Când nu, când da ! E bine venit la liturghie. Sergiu trăieşte bine. În general, e cu umeraşe. La cazino preţurile sunt mici. Scrie dar tu taci, taci, taci, şi cu mă-ta nu mă-mpaci ! E cu parchet, ă-hăăăă ! şi finisaje de lux. Sobru şi brusc personajele dispare. În fine, ce să mai. Avansează mereu. Într-o zi s-a însurat. O-hoooo ! S-a dat la radio şi în plic ! O-ho-hooooo !

    Curând, în vălătucii nitraţilor se mai perpelea o singură propoziţie : Moldavie...tout sait que j'aime ! Dispăru într-o clipită prin gaura din tavan. 

22 mai

    Rătăcim printre pereţi şi uşi. Pe una scrie chiar aşa :

Sala de conferinţe

Tema : COMPONENTE DIN OŢEL PENTRU CLĂDIRI DE BETON

Intrarea liberă

    Sincer, era să leşin. Cât pe ce să-mi înghit limba. Intrăm. Sala - ca la congres : full. La tribună, smărcâitura. Agentul 007 ridică o mână şi strigă în microfon :

    - Sunt McKenzie cel Voios !

    - Şi călare şi pe jos ! răsună sala imediat.

    Sincer, am înlemnit. Pe pânza din fundal scria : DOMINI CANES

    - Câinii Domnului ! şopti Hamad la ureche.

    Agentul 007 strigă pe dată :

    - Fenomenul Buftea !

    - Bu-Bu-Buftea ! Bu-Bu-Buftea ! bubui întreaga sală.

    Vorbitorul arătă ceva scris mărunt pe pânza din spate. Zise :

    - Haereticus haereticum accusat ! 

    Sala interacţionă instantaneu :

    - Haida, zi-i, haida, zi-i,

    Multe, multe poezii !

    McKenzie intră direct în subiect.

    - Pe 30.07.2007, doamna procuror F.M. a aruncat o pungă de gunoi în biroul primului procuror adjunct. Pe 06.11.2008 şi 30.11.2008, în biroul domnului prim procuror au fost găsite boabe de piper şi petale de flori uscate. 

    - Sssssssssss ! sâsâi sala.

    - Era piper şi sub steag ! se cruci vorbitorul. În octombrie 2008, F.M. nu a semnat condica de prezenţă. A făcut-o doar pe 13, cu menţiunea "nesubordonat". Corect ?

    - Corect ! zise sala.

    - Şi iată speţa. Biroul procuroarei este la etaj. Da ?

    - Daaaaa ! 

    - Iar al primului procuror e la parter. Cu secretariat şi anticameră...

    -...ante ! urlă sala.

    - Ce ante ?! 

    Sala scandă :  

    - Ştiu şi tufele de Malta :

    Ante-i una, anti - alta !

    - Bravaaaaa ! se bucură McKenzie cel Voios. Aşa-i ! Iar în antecameră e tot timpul cineva. Când pleacă primul procuror, pleacă şi grefierul. Închide două uşi, Una la primul procuror, alta la an-te-ca-me-ră ! 

    - Bravaaaaaaa ! aprobă sala cu bucurie.

    - Ca să intri la primul procuror, trebuie să treci de două uşi. Iar în holul dinaintea secretariatului este jandarmul de serviciu. Întrebare : cine-a-mprăştiat piperul ? Procuroarea F.M. sau primul procuror ?

    - Primul procuror ! lămuri sala, imediat.

    - Şi petalele sub steag ?

    - Pri-mul pro-cu-ror ! Pri-mul pro-cu-ror ! scandă sala, în delir.

    Pe un perete apăru aceeaşi inscripţie : Haereticus Haereticum Accusat. Un pocnet scoase literele din zid. Au urcat, s-au mişcat prin aer. Iute-au ajuns deasupra lui McKenzie. O secundă a mai durat. Un semn şi gata. Praf s-au făcut sub podium.  

20 mai

    Orbecăim de colo-colo. O muscă fără aripi şterge podeaua. Gândaci-arlechin peste tot. Un televizor într-un colţ. Strigă unul pe ecran :

    - Baaaaaaani-bani-bani-bani !

    Mă uit. Şi zic mirată :

    - Ce vrea ăsta ?!

    - Care ?! se miră Hamad.

    Omul striga întruna :

    - Am baaaaaani ! Baaaaaani-bani-bani-bani !

    Lângă noi poposi unul cu un pântec-ventuză.

    - Am baaaaaaani ! striga şi acesta.

    În spatele său, un banc de ciclide. Şi-un vraf de căpuşe microscopice. Muşte cu şase picioare înalţă strigături :

    Haida-dârda, dârda-hârda,

    După caş urmează urda !

    - Am baaaaaaani-bani-bani-bani-bani ! se auzea întruna.

    Şapte saprofagi intonară un imn. O vulpe, nişte găini de gunoi şi un varan de Komodo întinseră degetele. Apăru instantaneu o Imagine pe un perete. Ciudată, parcă desprinsă de pe internet.

    - Baaaaaaani-bani-bani-bani ! striga cineva şi de-acolo.

    Apoi am văzut şi păsăroiul. Spetitt,  Luca din Efes trăgea un nor prin încăpere. Şi urla întruna :

- Aaaaaaaapă ! Apă de Madagascar !

19 mai

    N-am înţeles limpede unde sunt. Da m-am trezit deodată înlăuntru. Nu ştiu de-i casă, vilă, palat, piramidă. Sau visam ca la masoni : clarobscur peste tot. Primul portret era al lui Gala Galaction. Traducător al Bibliei, preot, scriitor. Urmau Puşkin, Jonathan Swift, Voltaire, Oscar Wilde. Toţi masoni. Apoi revoluţionari, compozitori, aventurieri. Giuseppe Garibaldi, Mozart, Haydn, Casanova. Vârtej istoric misterios, greu explicabil. Hamad îmi şoptea la ureche :

    - Maeştri, companioni, ucenici, candidaţi !

    Şi-mi dădea să miros ceva straniu, plăcut, adormitor. Juan Peron şi Ceauşescu ocupau Loja P-2. Sub român scria mare : HÂRTIA ALBASTRĂ. Mai jos, cu litere mărunte, antemesajul revoluţiei din România : 

    De revelion

    În fiecare casă

    Câte-un mort pe masă !

    Din tavan se deschise o trapă. Cobora de-acolo un uimitor pluton de gnişcocoriţe cu buze mari. Duceau în mandibule un banner uriaş  : Pământul se va deschide şi îi va înghiţi ca pe Dathan şi Aviron !

18 mai

- Vreau şi eu ! am zis, privindu-l ţintă.

- Ce ?! se fâstâci Hamad.

- O relaţie cu publicul !

Hamad tresări.

- Bine ! zise, străluminat. Haida !

Pornim tăcuţi, unul lângă altul. Coştereaţa e tot acolo. Păzită de-o trupă de gândaci-arlechin şi un pluton de pseudoscorpioni. Sus, inscripţia HIRAM. Luminată de bacterii unicelulare. Asistent : un liliac cu coadă scurtă. Organisme misterioase luminează şi ghişeul Relaţii cu publicul. Hamad scoase o legitimaţie. Gnişcocoriţa îşi deschise buzele mari ca un orficiu de bancomat.  Introduse un card-legitimaţie. Se auzi un declic metalic şi gata. Suntem dincolo. Îi cer cardul. Mă uit, citesc pe-o parte :

Fiul lui Osiris

Iisus - Horus

Întorc pe verso.

Apă de Madagascar

De tavan atârna o cofă.

16 mai
    Hm ! Lumină ca la masoni. Osiris, Luna, Isis. Acuş vine şi sărbătoarea solstiţiului. În cireşul lui Hamad e un binoclu mistterios. Atârnă de-o crenguţă. Mă uit prin el şi tresar. Văd bannerul LIZDĂKINA PREŞEDINTE şi un soi de coştereaţă drept sediu de campanie. Împrejur sunt stârci albi ca fantomele Ku-Klux-Klan. Fiecare struţ are alături un pluton de vaca domnului. Patrulează de colo colo gândaci multicolori ca soldaţii papei. Un sconcs mătură curtea cu stufoasa-i coadă. Uite şi un popândău beat, cu coada sus ca suliţa. Sus pe coştereaţă e un cuvânt cu majuscule : HIRAM. La intrare, un ghişeu : Relaţii cu publicul. În spatele său e o gnişcocoriţă cu buze mari. Poftim ! Apare Hamad şi zice :
    - Vreau şi eu !
    - Ce ? zice gângania.
    - O relaţie cu publicul !
    -  De care ?
    - Cum de care ?!!
    - Normală ?
    - Normală !
    - Intraţi, vă rog !
    Şi-a intrat. Apoi trece o juma de oră. Şi încă o oră. În fine, iese. Da să vezi cine-l conduce : Lizdăkina ! Mă reped s-o flocăi, da gata. S-a făcut ceaţă în binoclu. Pe sticlă a rămas acelaşi cuvânt misterios : HIRAM. Până să mă dumiresc ce-i, ce-o fi, aud de undeva o şoaptă :
    - Psssst !
    Ridic privirea şi-o văd în drum pe madam Hupăl Pupăl. Are în mână o cofă plină cu apă. Şi mă îmbie râzând :
    - Vrei apă de Madagascar ?
    Cam aşa era. În cofă e apă rece, proaspătă. Luată chiar acum dintr-un nor adus de vânt din Madagascar. Evident, madam Hupăl Pupăl l-a priponit c-o sfoară deasupra României. Până s-o rupă furtuna, a şi umplut o cofă.

    Peste o oră, Hamad şi păsăroii erau beţi criţă. C

ântă şi chiuie-n copac de sună mahalaua :

    Haida dârla dârla dârla 

    La nuntă la Ciorogârla 

    Unde-i lată-lungă târla 

    Jonathan îşi bagă sfârla !

    Între versuri, din laptop pica refrenul :

    - Hu-păl Pupăl, Hu-păl Pupăl !

    Apoi nu ştiu cum, da s-a întâmplat. S-a auzit un tunet şi din măgăoaie pică nota sol. Iute, pe negândite.  P

raf s-a făcut sub cireş.

    Panarama de Hamad a capturat familia Hupăl Pupăl. Habar n-am cum. Şi uite ce le face. Întâi s-a uitat ţintă la ei. Apoi i-a pus să-i ţină laptopul. Şi s-a aşezat comod pe-o cracă. De ! Lectura zilnică. 

    Jonathan Swift.

    Povestea unui poloboc. 

    Izvodită întru propăşirea în toate privinţele a întregului neam omenesc. 

    Diu multumque desideratum.

    Stă Hamad oleacă. Apoi traduce :

    - Mult dorit de multă vreme ! Aha !

    Reia lectura. 

    Ridentem dicere verum quid vetat ?

    - Ce l-ar împiedica pe cel ce râde să spună adevărul ? zise încet madam Hupăl.

    Consortul Luca din Efes mări ochii cât cartea. Iaca, bre, ce ştie nevasta ! Prin mahala se pomeni unul cântând :

    În Balcani la Ciorogârla 

    Haida dârla dârla dârla !

    Madam Hupăl Pupăl mormăi în barbă :

    - De ! Popii şi veacul lor evghenisit !

14 mai

    Hamad şi-a luat laptopul sus, pe-o cracă de cireş. Codârla hââââţa - hâţ ! Balanga. Şi citeşte. Apoi mai notează ceva în Jurnalul motanului Hamad. Crede că ştie doar el. Da ia poftim.

14 mai 2009, d.C.

Hopa în cireş. Văd lună trei ogrăzi. E chiar ca-n palmă. La vecini e un tricou pe sârmă. Hopa ! Scrie ceva pe el.

LIZDĂKINA

Jurnal de preşedinte

Vizitaţi www.lizdakina.com

Pe sârma noastră, alt tricou : Jurnalul mâţei Frăgezica

   Hm ! Pe spatele tricoului lui Hamad scrie clar, citeţ : Vreţi buze mai mari ? În rest, linişte. Doar o pală de vânt n-are ce face. Izbi un par şi răscoli tot haramul de frunze.

8 mai

    Întâlnire de taină în cuşcă. Da pe şest, fără să ştie Vadim. În penumbră era un motănel cât cotu. O smărcâitură cu pămblicuţe şi cănăfaşi la gât. Hamad mi-l arătă, ceremonios :

    - Ţi-l prezint pe Componente Oţel pentru Clădiri din Beton ! 

    Era să leşin.

    - Ce componente ? Care beton ?  

    - Sssst ! Agentul 007 ! Deghizat ! explică iute Hamad.

    - Uau ! Da pare... !

    - Pare ! zise Hamad. Au metode. Îi fac mici, mari. Ca gumilasticu : după nevoi...

    - Aha ! Da unde ?

    - Sssssss ! Siguranţa statului !

   Smârcâitura părea că n-aude.  Mustăţi în sus, săseşte. Gheruţe aliniate ca la cazarmă. Blana trăsnind a parfum fin, de import. Iute aruncă nişte petale sfarog prin cuşcă, şoptind misterios:

    - Fenomenul Buftea se întoarce ! 

    - Văleu !  Unde ?!

    - În România ! Intervine E.S, absolventă de istorie şi drept. Magistrat la Judecătoria Vatra Dornei. Mutată la Judecătoria Vaslui pentru practici voodoo, vrăjitorie şi ocultism în incinta instituţiei ! 

    - Uau ! îmi scăpă fără voie.

    - Stropea biroul şi magistraţii cu apă sfinţită ! Punea pământ, sare şi piper pe mese şi prin cotloanele judecătoriei !

   Atunci s-a auzit fluieratul doamnei Hupăl Pupăl. Era de pază sus, în vârful stălpului.

    - Şase ! strigă ea, scurt.

    - Hopa ! Roiu ! şopti consortul Luca din Efes.

    Într-adevăr, era Vadim. Stătea în prag cu sfârla-n sus, total nedumerit. Agentul 007 s-a topit instantaneu. I-a sărit ceva dintre pămblicuţe şi cănăfaşi. Haţ ! şi gata. Am prins dovada din zbor. Mă uit şi nu-mi vine-a crede pe ce-am pus laba.

Uniunea Europeană

LEGITIMAŢIE

Admission

Nume : Componente Oţel pentru Clădiri din Beton

Agent de Frontieră

Foto

Inserţie antifraudă

Ştampilă rotundă

Semnătură indescifrabilă

    Cum să zic ? Şi legitimaţia trăsnea a parfum. Aşa, un soi de cocktail internaţional. Franglez, olandez, american, belgiano-român. A strănutat Vadim de-a huit cuşca.

5 mai

   Misteriosul şopron al americanului creştin după Evanghelie e sub nuc. De fapt, nu-i clar : după sau înainte de Evanghelie ? Cert e ce ştie tot omul : creştinul creştinează români creştini. Da şi avioane, puşti, pistoale. Coduri, viruşi, pandemii. Treburi importante. Pe uşă, un anunţ : 

LIZDĂKINA

Conferinţă extraordinară

EVOLUŢIA ŞI CUM FUNCŢIONEAZĂ EA

Intrarea liberă

    În şopron sunt cam şapte păduchi, trei gnişcocoriţe, o mâţă fardată şi soţii Hupăl Pupăl şi eu. A ! Mai e şi Hamad. Nu'ş ce naiba caută aici. Plus un popândău într-un colţ. Da, pentru că-i beat, n-are importanţă.

    Ca de obicei, Lizdăkina intră direct în subiect :

    - Avem una bucată specie mamifer terestru !

    - Unde ? se sperie grozav madam Hupăl Pupăl.

    - Ipotetic, doamnă ! lămuri Lizdăkina. E undeva lângă ocean...

    - Aha...

    - Are patru picioare...

    - Cât avem împreună noi doi ! şopti doamna la urechea păsăroiului.

   - La un moment dat, un exemplar suferă o mutaţie a labelor care devin mai scurte şi late. Ca la raţe. Îi dau un avantaj la înot viteză. Îi sporesc şansele de a se reproduce. Un mascul bine hrănit dă clasă altui mascul...

    - Da, da ! Ştie şi Frăgezica ! zise Hamad, tam-nesam.

    Lizdăkina înghiţi în sec. Dar continuă :

   - Peste câteva generaţii, haita mutantului are mai mulţi urmaşi decât ceilalţi. Dar apare alt animăluţ cu altă mutaţie şi acelaşi scop : reproducerea. În fine, tragi linie şi...

    Popândăul tresări :

    - Ce ?! Nu-i adevărat ! N-am băut nimic !

    Lizdăkina îl ignoră :

    - ...şi te trezeşti că ai delfini în locul mamiferelor cu patru labe !

    Păduchii săltară, emoţionaţi. Mâţa străină ardică musteaţa.

    Lizdăkina întări :

    - Azi apare un pui cu labe late. După câteva generaţii are botul mai lung. Apoi tot mai lung...

    - Cât de lung ?! căscă ochii domnul Hupăl Pupăl.

    - E ! Vedeţi ? Asta-i ! Când ajunge prea lung, dispare în gene pool. De ce ? E un dezavantaj. După evoluţionism urmează evoluţionism !

  Conferinţa îi uimi peste măsură. Şopronul pocni. Hamad numără picioarele popândăului. Un, doi, trei, patru. Cinci ! zise, socotind şi coada. Cine ştie ce-i tună vreunui pui. Văzu şi păduchii, apoi pe soţii Hupăl Pupăl. Îi întrebă de îndată :

    - Sunteţi toţi aici ?

    - Da !

    - Câţi ?

    - Doi. Eu şi doamna...

    - Aveţi cuib ?

    - Avem !

    - Şi cine stă acum pe ouă ?!

   Revelaţia îi năuci. Cât pe ce să leşine madam Hupăl Pupăl. Zvâc ! făcu şi splina păsăroiului. În colţ, popândăul încă bombănea :

    - Dacă-ţi spun ! N-am băut nimic !

4 mai

    Meeting electoral de proporţii. Geme curtea, văzduhul. Mâţe câtă frunză şi iarbă. Gâze, fluturi, păsăret. Observatori străini. Şapte gnişcocoriţe stau pe-o cărămidă. Lângă cotoiul Hamad e un papagal. Cânele Vadim stă sus pe cuşcă. Rumoare, ochi beliţi spre tribună. Jos, imensa armată de vaca-domnului e răsfirată peste tot. Lizdăkina, candidata la preşedinţie, se îndreaptă glonţ spre microfon. Începe direct :

    - Doamnelor şi domnilor ! 

    - Uraaaa ! izbucni mulţimea imediat.

    - După cercetări seculare, savanţii japonezi au demonstrat matematic existenţa celei de-a patra forme de energie naturală ! Ştiaţi ?

     - Nuuuuu !

    - Există energia electrică, gravitaţională şi magnetică ?

     - Daaaaa !

    - Ei, bine, acum există şiiiiii...?...şiiiiii ?... şi energia Pi ! strigă Lizdăkina.

    - Uraaaa ! urlă mulţimea. Uraaaa ! Uraaaa !

    - Îmbunătăţeşte metabolismul ! strigă şi Lizdăkina.

    - Uraaaa !

    - Elimină toxinele !

    - Ura-ura-uraaa !

    - Elimină calculii renali ! Reglează glicemia, tensiunea, stimulează funcţiile hepatice. Creşte rezistenţa la viroze şi gripă. Asigură o piele ca-ti-fe-la-tă !

    - Liz-dă-ki-na ! Liz-dă-ki-na !

   - Elimină negii şi tartrul dentar. Aprovizionează funcţiile vitale cu bioenergie ! Dar cum puteţi beneficia de această energie ? 

    - Cum ?! strigă madam Hupăl Pupăl.

    - Prin apa plată Pi ! 

    - Uraaaa ! izbucni mulţimea în delir.

    - Elixir de viaţă lungă ! Produs purificat şi bioenergizat al apei potabile !

     - Uraaaaa !

   - Consumaţi doi litri zilnic ! Nu se alterează ! Are puritate deosebită ! Nu conţine încărcătură bacteriologică şi particule de metale grele ! E benefică şi in-dis-pen-sa-bi-lă funcţionării optime a organismului ! Ştiţi care-i cea mai uluitoare descoperire ? Ei bine, aura apei plate Pi poate fi captată în fotografii ! Iar această aură conţine câmpul energetic universal ! încheie Lizdăkina în triumf absolut.

    - Uraaaa ! izbucni mulţimea în delir.

    Uralele au continuat până spre seară. Pliantele miraculoasei ape au dispărut însă mult mai rapid. Cam în 5 minute.

3 mai

    S-a dres păsăroiul Luca din Efes. Simplu, cu zeamă de varză. Ştia la fix unde-i : în butoiul din magazie. A intrat pe-o gaură. Linca-linca din butoi şi gata. I-a trecut mahmureala cât ai clipi. Apoi s-a uitat de jur-împrejur. Phiiiii ! ce privelişte ! Butoaie, boarfe vechi peste tot. Cabluri, sârme, duium de peturi, chei, şuruburi, rafturi, pânze de paianjen. Mai bine haida afară. Uite colo o gânganie. Ce-o fi, ce n-o fi -  altceva e important : pare trăsnitor de apetisantă. Zvrrrr ! Gata. A şi găbjit-o. Acum hopa cu ea în plisc la madam Hupăl Pupăl din vârf de stâlp.

    - Poftim ! zise. Poftă bună !

    - Ce e ? zise ea, dând-o iute pe gât.

    - E ! Nu ştiu ! Da mă uit în carte !

    Până s-o deschidă, doamna căscă ochii cât ceapa. Răcni uimită :

    - Bă ! Umblă prin burtă ca dracu ! Ce mi-ai dat ? 

    - E ! O gnişcocoriţă !

    - Văăăă-leu ! Asta era ! 

    - Ce ?

    - Azi e duminica de post la gnişcocoriţe !

     Scandal la familia Hupăl Pupăl.

     El s-a pierdut o zi. Unde, neunde - habar n-are. Cert e că s-a-ntors beat cui.

     - Hm ! grăi doamna. Iar ai venit mangă !

    - De ! Cu prietenii. M-a-ntrebat unu unde stau. Şi-am zis franş : în vârf de stâlp...

    - Aha...

    - Şi-a zis că-s ca Luca din Efes ! Unu care-a stat 50 ani pe-un stâlp...

    - Zău ? zise madam. Pic de sfinţenie nu mai aveţi !

    Şi i-a dat un brânci la marginea cuibului.

2 mai

    Lizdăkina, toanta din vecini, a-ntins un banner căt curtea :

    Te-ai hotărât să faci marele pas ? Fă propunerea într-un loc special !

    Eeee-te ! îmi zic. Vrea pace, paraşuta !

    În latura dinspre Hamad e însă altceva :

    Vrei să divorţezi rapid ? Află imediat ce Etape să Parcurgi !

    Phiiiiii !  Praf o fac ! Asta-i suceşte capul lui Hamad !

    ...pe raza districtului de poliţie pe care îl supraveghez - despre care se cunoaşte că este o simplă zonă de 3-4 comune - sunt înregistrate 40000 de societăţi comerciale şi, fără să am o statistică "oficială", pe bază de know-how, vă spun că cel puţin 50% sunt firme "fantomă" care spală bani proveniţi din evaziune fiscală sau activităţi diverse.

    Stăpânu notează ceva pe-o fiţuică : Duduie !

    - Ce duduie, fă ? grăi Hamad.

    - Economia !

    Iar notează stăpânu.  Criminal : persoană cu instincte de animal de pradă care nu are suficient capital pentru a crea o corporaţie. (Howard Scott, economist). Apoi : Nu fura ! Guvernului nu-i place concurenţa ! (Anonim).

    Stăpânu Hilimon citeşte în continuare pledoaria vrăjitoarei. Da ştii cum ? Lipit de sticla monitorului.

D-l procuror N.C. a apărut şi ca actor la televiziune în două show-uri la Naţional TV, la emisiunea "Schimb de vieţi" unde soţia unui ofiţer de circulaţie rutieră Ilfov , d-na avocat G.C., face schimb de vieţi cu o cântăreaţă, cântăreaţa face pe avocata şi este filmată în biroul d-lui prim procuror C. cum cere relaţii într-un dosar şi C. îi explică... (între altele, d-na G. a reuşit multe soluţii favorabile în dosarele de circulaţie din cadrul I.P.J.Ilfov unde lucrează soţul ei cu alcoolemii, accidente grave produse din cauza farurilor orbitoare, a câinilor intempestivi ş.a.). În alt show, tot la Naţional TV, C. apare împreună cu soţia, la emisiunea "Ţara lui Papură Vouă", unde discută pe teme culinare...

    Eu cred că-i bine. S-a dezlănţuit şi cânele Vadim. Sare pe cuşcă şi cântă cât îl ţin băierile : 

    Mi-a făcut mama turban

    Mare cât îs eu baban ;

    Fie cine-o fi să zică,

    De nu curge, tot mai pică ! 

    Din stâlp, familia Hupăl Pupăl ţine isonul :

    Mi-a făcut mama turbaaaaan, măăăi,

    Hupăl-Pupăl, Hupăl-Pupăl !

    Mare cââât îîîîîîs eu babaaaan, măăăi !

    Hupăl-Pupăl, Hupăl-Pupăl...

1 mai

     Stăpânu Hilimon la calculator. Mă uit peste umăr. He, he ! Descifrează fenomenul Buftea ! Straşnic ! Să vedem ce zice vrăjitoarea F.M.

     Menţiunea "nesubordonat" - scrie procuroarea F.M. - este o replică la nişte jigniri pe care mi le-a adresat total nejustificat d-l B ; nu am răspuns în nici un fel la aceste provocări, am ieşit din biroul procurorului fără să spun decât "mulţumesc" şi să salut ; ulterior, când grefierul a venit cu noul obiect numit "condică de prezenţă" am semnat cu menţiunea susamintită, prin care am vrut să comunic că efectuez muncă peste program şi atribuţii şi că nu sunt "insubordonată" dacă am alte opinii decât dumnealui, ci sunt "nesubordonată", fiind o diferenţă între cei doi termeni, diferenţă care vizează tocmai diferenţa între o libertate ca act de indisciplină - care nu mă caracterizează - şi o libertate ca manifestare a responsabilităţii şi competenţei profesionale".

     - Ahaaaa ! am exclamat ca bărzăunele.

   - Ştiţi cum e. Citeşte, bărzăuneşte. Şi clachează la diferenţa dintre libertăţi. La "responsabilităţii" chiar pică lat : are şapteşpe litere !