Partea a doua din romanţul matrimonial puPICI ! În care se prefigurează o senzaţională poveste de dragoste. Dar atât de stranie încât n-o povestesc eu întrucât sunt leşinată de spaimă.
Nu ştiu cum am intrat pe geamul întredeschis. Da ştiu de ce : vine revelionu. Când laşi geamu întredeschis ca să aeriseşti, chit că afară-i bocnă. Ieri intrase la fel şi cotoiul Hamad. S-a uitat în perete şi hâşti ! a manglit termometrul. E frumos, străluceşte. Da nu ştia la ce-i bun. Ca să afle, l-a pus în cireş şi s-a uitat cu Andreluşa la el tătă ziulica. În fine, au înţeles ceva despre un fenomen zis temperatură. Asta însă mai mult i-a încurcat deoarece, uitându-se unu la altu şi la cânele Vadim, au observat că toţi umblă iarna ca şi vara : în curu gol. Nu chiloţi, izmană, haină. Aşa că utilitatea termometrului a rămas tot un mister. Probabil stă în perete şi pentru că-i un obiect mai neobişnuit. Nu mai spun ce-au râs cotoii când m-am huştiulit eu pe geam. În cameră s-a auzit însă o voce de-am rămas stană. Era fix ca-ntr-un thriller din crucea nopţii :
- Văleu !
M-am uitat peste tot, dar nimic. Mă, ce-o fi, de unde-i vocea asta ? Care a şi repetat văicăreala, adăugând un lamento :
- Văleu ! Tare m-ai mai spăriet !
Mă uit iar, fără să pricep ceva. Oare de unde vine vocea, unde să te uiţi ? Roteam ochii ca girofarul, da nimic pe nicăieri. Chiar mă luase un tremurici şi m-am sprijinit de hibiscus rosa sinensis. Aia, camellia japonica, trandafirul japonez. Da cum l-am atins, s-a şi reauzit vocea :
- Phiii ! Bine-ai venit, soro ! Altfel muream de frică !
Sincer, am leşinat când am priceput că vorbea însuşi trandafirul. Aşa ceva mai văzusem prin filme şi auzisem din basme. Da nu mi-am închipuit că minunea există şi-n casa stăpânului Hilimon, unde mă fâţâi eu toată ziulica. Încă nu eram convinsă, când vocea a continuat :
- Daaaa, fă ! Sunt eu, Rosa !
- Ce Roza ? am îngăimat. Care, pe unde eşti ?
- Rosa, fă ! Rosa Sinensis ! Uite-aici !
În fine, ce mai tura vura : vorbea camellia japonica. M-am fâţâit pe lângă ea de sute de ori, da n-am ştiut că are grai. Îmi spusese cândva stăpânu Hilimon că aflase de la Darwin că şi plantele dorm. Stau ce stau şi le-apucă moţăiala. Bleandă le cad frunzele şi dorm de parcă-s singure pe lume. Le-a surprins aşa însuşi Darwin. Care nu s-a ocupat numa de maimuţă, strămoşul omului, ci şi de strămoşu plantelor şi al mâţelor. Da asta-i altă poveste. Pe loc, eu am vrut să lămuresc de ce o entitate aşa cultă cum e Rosa e-n acelaşi timp şi aşa de spărietă.
- Ia, zi-ii ! Da ce tremuri aşa ? Care-i chichirezu ?
- Păi, dormeam ca-n rai şi tu zdup pe geam !
- Şi ce ? N-ai mai văzut mâţă ?
- Am crezut că iar a intrat aia !
- Care aia ?
- Aia de revelion !
- Ce revelion ? Mai e pân-atunci...
- Ştiu ! Da stăpânu deja se pregăteşte...
- Nu văd nimic. Doar a deschis geamu. Care-i beleaua ?
E, atunci mi-a arătat Rosa că de-o floare din aia a ei, roşie şi bulbucată, atârnă ceva ce nu văzusem. M-am apropiat şi ce crezi că era ? Un mesaj matrimonial ! Aşa am înţeles că misterul vine tot din oceanul internetului. Sar fiinţucele din acvariu cu mesaje de iubire şi stăpânu le prinde una câte una. Apoi le ia mesajul şi-l atârnă de pauciferele flori umbreliforme ale Rosei. Aşa, la uscat şi-mbujorat. Chiar am luat unul de îndată : Caut un om un pic trăznit.
- Nu ăla, Frăgezico ! a zis Rosa. E altu !
E, mai iau unul şi-l citesc cu voce tare : Sunt o persoană obişnuită, altruistă, cultă şi încăpăţânată ca majoritatea berbecilor.
- Hiiiii - hi -hi ! hăhăi şi Rosa. Da nici ăla nu-i ! Uite-l, l-am găsit. Na, citeşte !
Citesc şi, în fine, pricep. He, he ! Acu am înţeles de ce-a rupt-o stâpânu la fugă dis de dimineaţă. Da aşa, în stil straniu. Nici jogging, nici olimpica de marş. Chiar săreau fulgii cât colo când l-a depăşit pe Aliţă Şnur. Lângă gard, Vafineda din Vardiştihe căsca ochii cât şura. În fine, uite mesajul : Sunt o bună gospodină preocupată de spirite şi ezoterism. Apropo, poate vrea cineva să facem revelionul împreună ! Ascultând, Rosa a leşinat din nou. Cred că s-a lămurit definitiv cu cine va face revelionul.
