27 noiembrie

Hamad şi Andreluşa îs hăt sus, în cireş. Stau la cioace, una alta, cum să-l salveze pe stăpânu Hilimon. Gata, nu mai are bani. Ultimul, lipit de fundul pungii. Da ce să faci ? Să-l dezlipeşti acu sau mâine ? Cam asta-i : criză mare ! Şi proşti câtu-i lumea. Pe trotuar, în balon, la buget şi în guvern. Full, vere ! Au ăştia aşa o putere de convingere, că nu ştii când e una alta, basm sau realitate. Degeaba mă frăsuiesc eu, Agentul 007, Hamad, Andreluşa, Lizdăkina, familia Hupăl Pupăl, Cap de Plastic şi chiar văru Hupcăilă. Nu mai vorbesc de fata lui Pupache şi bufniţica Eium. Toţi sunt îngrijoraţi peste poate de soarta stăpânului Hilimon. Poftim : cotoii Hamad şi Andreluşa ascultă chiar acum ce vorbesc ele înde ele surorile Citi Hop Zdup. Cine ştie, poate spun astea ceva mai legat, o soluţie minune. Vecina, profă de angleză, o-ntreabă pe aillaltă, rămasă la ţară la coada vacii :

- Cum să fie, surioară ?

- Ce să fie ?

- De floare sau bostan ?

- Bostan !

Bagă profa mâna-n sac, o scoate pumn de seminţe. Le-nşiră pe-o tigaie şi poc ! poc ! sfârrrrrr ! Gata, sunt numa bune de spart. Cranţa cranţa, fâlfa folfa - mânâncă astea la seminţe de bostan ca batoza. Şi spun una alta fix ca-n parlament.

- Auzi, fă ? zice aia de la ţară.

- Aud !

- Ce faci când te-ntâlneşti cu popa-n drum ?

- Cum adică ?!!

- Păi, cine zice săru mâna ?

- Poftim ?!!

- Care zice, fă ? Tu sau el ?

- Cum cine ? E la fel ca la tine...

- Cum să fie la fel ? se minună aia.

- Dacă-ţi spun !

- Nu-i altfel la oraş ?

- Nu !

- Hai, las-o !

- Serios ! E la fel !

- Şi de ce-ai mai făcut facultatea ?

Huuuuuştiuliuc ! se auzi pe dată din cireş. Picase Andreluşa taman din vârf.

- Stai, mă ! se spărie Hamad. Unde dracu te duci ?

11.11.11

Unşpe-a unşpea două mii unşpe. Asta e ! Trece vremea. Şi-n scris se-aşează ca nişte cruci în paragină. Uite şi mătăluţă cum arată cifra 1. Da treaba ei. Măcar asta-i cert : are treabă multă. În odaie, trandafiriţa Rosa Sinensis a adormit. Şi dă-i la soamne de numa numa. Tun. De-aia i-a şi răsărit o floare pe neştiute. Hop ! şi a ţâşnit una roşu purpuriu sub sân. Habar n-am ce i-o fi venit taman acu, în novembre. Şi cum să nu te miri când te trezeşti din somn ? Deodată a tresărit Roza. Şi opa, s-a trezit. A scuturat din frunze, a văzut floarea. Maaaamă ! ce uimită e ! De unde, cum, ce s-o fi întâmplat ? Stă floarea la piept, iar o priveşte. Hm ! Mare minune ! Apoi se uită peste umărul stăpânului Hilimon. Stă pe scaun, beleşte ochii în calculator. Şi iar scrie.

Ce i-o fi venit lui Tolstoi s-o boteze pe rusoaica Ana cu doi n : Anna ! Şi Ekaterina Aleksandrovna Şcerbaţkaia, sora Dariei şi nevasta lui Levin, e alintată Kitty. Greu de scris ruseşte aşa ceva. Hm ! Ia te uită şi cum e numele lui Tolstoi pe ediţia din 1878 a romanului Anna Karenina : L. N. Tolstago. Cred că-i varianta letonă. Dar ediţia apare, totuşi, la Moscova.

De ! E ceva vreme de la 1878 până la 11.11.11. Şi ? Mai ştie cineva cine a scris Ivan cel prost ? Sau Polikuşka, Alioşa ulcică, Holstomer, povestea unui cal, De cât pământ are nevoie un om. În goana sa după pământ, ţăranul Pahom uită de toate. Păi, vezi ?!! Ăsta-i misterul : Tolstoi ori Tolstago ? Exact asta spuneam şi eu. În timpul somnului, trandafiriţei Rosa Sinensis i-a răsărit o floare la sân.