I S T O R I A   U N U I    F  U  L  G

      Pagina 33 a romanului Sărut pe umărul morţii descrie un concurs literar. Tema : scriitorul.

      Tatăl scritorului e Dumnezeu.

      Mama : necunoscută.

      Statut social : necăsătorit.

      Scop în viaţă : căutarea tatălui. 
      Pe mamă o ştie.

    Câştigat de Hectarina cu eseul Hexagrama tigrului cotidian, concursul s-a dat de-a tumba şi a picat în universul - oglindă. Unde stânga-i dreapta şi timpul curge invers. Iată un fulg. Îl vezi bine cu ambii ochi. Nu-i iluzie. E adevăr. Urcă din pământ la ceruri. Şi asta e. Văzut din cer, pâmântul e cer. Cum să-l atingi, să-l simţi, să-l înţelegi ?

      

      

      Mediocrii finanţează sărăcia intelectualilor.

APRINDE-MI LUMÂNAREA

Aprinde-mi lumânarea.

Negurată-i zarea.

A venit ce n-am crezut :

Viaţa-mi se întoarce-n lut.

Fiule dintre străini,

Fosta-mi viaţa pat de spini,

Chin, obidă şi venin,

În lume veşnic străin.

Pe cel pat nu am ştiut,

Ce din moarte am văzut :

Cată mereu a mânca,

Din ţărână opinca.

Struguraşul vieţii ai,

Sub al morţii vechi buhai.

Popa plânge pe de rost,

Fiule, ultimul rost :

Pune pământ cu lopata

Peste mama, peste tata.

Bulgăr bulgăraşe sute,

Peste ochi şi buze mute.

      26 noiembrie

    Frig afară. Cald înăuntru. Revista presei. Da aşa-i el. N-ai ce-i face. Stâpânu îşi notează mereu numa lucruri serioase. 

     Cred că scriitorii nu ar trebui să se ducă să joace tenis de câmp sau de masă în timp ce oamenii protestează în stradă.

      Doamnă divorţată caut domn care doreşte acelaşi lucru.

      Absolut serios şi berbec, caut doamnă inteligentă.

      Doresc doamnă, poate avea şi un bebe din toată ţara.

      Model, frumos, şase limbi, caut doamnă serioasă.

      Văduvă plăcută, caut domn pentru convieţuire rapidă.

      Spam. Genţi de damă în tendinţe.

      Acu, hm ! Mai şi râde ?!! Stăpânu, zic. E mereu serios.

      Om : fiinţă care se naşte şi moare cu un nod în gât.

G  R  A  H  A  H  A  M

În care aflăm din ce se trage omul

    Lizdăkina, mâţa mister, s-a transformat în om. Adică într-o femeie foarte foarte frumoasă. Sinceră cum sunt, vă spun adevărul : nu-i cazul s-o descriu. Aflaţi cum e citind multă multă literatură. Imposibil să nu găsiţi cea mai izbutită descriere a celei mai frumoase femei din lume. Asta a şi urmărit mâţa mason. Când eşti aidoma celei mai frumoase femei din literatură, nu se mai uită nimeni la tine. Treci neobservată. Totuşi, oricât de slabă e lumina, în tren tot ţi se văd minunaţii sâni prin ia de borangic. E acum o modă mondială. Muierile cool poartă şi la Havana ii româneşti. Şi, din ce ştiu, Lizdăkina nu poartă sutien. Iar când s-a urcat în tren, sute de oameni protestau la Brisbane contra G20. Poşeta o ducea nelipsitul câne Segura, zis şi Vulturul Roşu. Aşa era obiceiul. Când pleca ea fără sutien, cânele ducea poşeta. La staţia Hilimon a urcat Omul nostru din Havana. Evident că a zis afabil :

      - Bună ziua, Liluş !

      Bucuroasă a răspuns Lizdăkina :

      - Bună ziua, domnule Wormold ! 

     Era numele ei de cod. Domnul şi-a pus pălăria pe raft şi pardesiul în cui. Mapa cu desenele aspiratorului de praf era deja pe banchetă. În acest timp, timpul lucra. Greu de spus când, cum, unde. Cert e că sânii din ia de borangic ţesut pe războaie vechi la mănăstirea Nămăieşti semănau perfect cu ai judecătoarei Ingrid Cocârleaua. Era o zi când CEDO la Tuta cobora de pe insula zburătoare Laputa. Strasbourg Bignabimbumgnabagbul Superior se făcea scurt timp una cu Strasbourgul Inferior. O zi. Seara urca din nou. Cu dulciuri, halviţă, bomboane şi Sonathan Jwift. Plus multă învăţătură despre sfori. În fine, ce să mai vorbim. Cam asta-i : De ce trag clopotele, Mitică ? Filmul s-a văzut şi la Brisbane, Havana, Phenian. Strasbourg.

      - Liluş ! zise domnul Wormold. Pot să te-ntreb ceva ?

      - Desigur, domnule Wormold !

      - Din ce se trage omul ?

      - Din maimuţă ?!! 

      - Nu ! Din puţă !

   Lizdăkina înlemni. Apoi o cuprinse râsul. Da ştii cum ? Se prăpădea. Domnul Wormold era totdeauna profund, subtil. E limpede. Directeţea la un astfel de om e cea mai profundă subtilitate. Nudă cum e, informaţia cu originea omului ascunde precis ceva profund. Poate chiar nuditatea originii. O fi cum spune domnul Wormold. În spatele său era şi, cum să zic, un om foarte transparent.

      - Dumnealui e Grahaham Greene ! zise, prezentându-l.

      - Graham ! corectă Lizdăkina.

    - Nu ! Grahaham ! zise transparentul. Graham e nume de pâine. O să vă fiu secretar !

     Acu, de ! Îmi amintesc de stăpânu Hilimon. Intră în magazinu de pâine, vede raftul plin. Şi-ntreabă :

      - Pâine aveţi ?

      - Da !!! zice vânzătoarea, uimită.

      - Daţi-mi două grahaham !

      - Poftim ! zice fata, râzând senin.

      Cam aşa se transformă o ipoteză în certitudine. Stăpânu e ca Omul nostru din Havana. Vorbeşte codificat. El ştie cine-i vânzătoarea de pâine. Agent, spion, om de legătură. Stăpânu zice grahaham. Şi ea transmite codificat pe-o pagină din Povestiri după Shakespeare de Charles şi Mary Lamb. Hm ! La Brisbane sunt demonstraţii contra G20 ! Preafrumoasa ie s-a făcut la mănăstirea Nămăieşti ! Sat în care poetul George Topârceanu avea o amantă. Învâţătoare singură, la casa ei. Aici stătea poetul iarna. Vara stătea la Iaşi cu Otilia Cazimir.  Şi ea singură, cu casă. E acum memorială pentru ea. Casa de la Nămăieşti e memorială pentru Topârceanu. Păi, nu ? Cine-i învăţătoarea, domnule Wormold ? O mai ştie cineva ? La Iaşi e şi Bojdeuca lui Creangă. Da fapt, era a Tincăi Vartic. Ţiitoare. Cât a stat acolo şi bădia Eminescu, I-a făcut şi lui plăcinte. Corect e Bojdeuca Tincăi Vartic. Nu Bojdeuca lui Tinca Vartic. Viaţa are ce are şi limba română : reguli. Poţi spune lui Ion, nu lui Tinca. Aşa-i cu scriitorii. Au în istorie ce n-au avut în viaţă : case. Totul codificat. Bojdeuca lui Creangă e pe strada Simion Bărnuţiu. Iar strada Ion Creangă e-n alt cartier. Aşa că unde-i bojdeuca. Domnul Wormold chiar arătă mapa cu desenele aspiratorului de praf văzut ca bombă atomică. Şi zise năuc :

      - He, he ! 

      - Eeeee, he, he ! confirmă Lizdăkina.
      - Am acolo şi Povestiri după Shakespeare...
      - Care-i codul  ? zise Grahaham. Care-i răspunsul corect ?
      - La ce ? zise Liluş.
      - La întrebare... 
      - Din ce se trage omul ?
      - Nu. Alta. Cum află fluturele şef secretul jăraticului ?
   - A ! E simplu. Pune trei fluturi cap de mort să zboare deasupra.
    Wormold râse încântat. Era convins că secretarul lui Liluş îşi va face treaba. Corect, incorect - ce importanţă are ? Poţi scrie şi secretarul Liluşei. Se poate şi aşa. Misterele oricum rămân. Scriitorul e secretarul cititorului. Şi nu se ştie de ce s-a născut Graham Greene pe 2 octombrie 1904 în Anglia. Nici de ce a murit pe 3 aprilie 1991 în Elveţia. Cert e că Omul nostru din Havana a urcat în tren la staţia Hilimon. Pe banchetă era o mâţă mister transformată în om. Adică într-o femeie foarte foarte frumoasă.

       

        3 august

      A venit Freudică pe la mine. Îl ştiţi. Cel mai rapid şoarec din mahala.

      - Fă ! a zis cel mai rapid şoarec din mahala. Nici azi ?

      - Ce azi ?

      - Nici azi nu mă mânci ?

      E, na ! Chiar uitasem. Iar nu mai poate ăsta c-o să moară de bătrâneţe.

      - Nu, mă ! Nu te mânc... 

      - Păi, de ce ?

      - E duminică. Zi sfântă. Fac păcate şi n-ajung în rai...

      - Da ştii tu ce-i între rai şi iad ?

      - Ce-i ?

      - O linie albă ca-n mijlocul şoselei...

      - Şi ?

      - Când o calci, îţi ia carnetul de conducere...

      - Cine ? 

      - Dumnezeu !

      - Păi, ce ? Stă pe linie ? E poliţist ? 

      - Nu !

      - Da ce-i ?

      - Extraterestru !

      Hm ! Înde noi doi mai treacă meargă. Da a auzit povestea şi familia Hupăl Pupăl din vărf de stâlp. Luca din Efes chiar şi-a făcut palma pâlnie. Şi mâine - gata. Află basmul şi văru Hupcăilă.

      O întrebare din Hexagrama tigrului cotidian :

      - Doamne ! De ce-i sărac omul deştept ?

      1 august

    În timp ce-mi scriu jurnalul, stăpânu Hilimon lucrează la un nou roman : Hexagrama tigrului cotidian. E tot o definiţie a literaturii. Artă stranie, greu de înţeles. În Jurnalul mâţei Frăgezica suntem personajele tuturor şi marioneta propriului eu. Escaladăm zilnic garduri, stânci, teme închipuite. Şi concluzionăm ca după prima vedere a primei picturi a chipului lui Isus. Nu se ştie care-i pictura. Dar eul se-ntreabă la ce s-a uitat pictorul. Cine şi când l-a văzut ? De unde-i ştie chipul ? Apoi uiţi dilema până a doua zi. Suficient timp ca imaginarul chip să devină real în propria imaginaţie. Aşa s-a născut şi trăieşte în mintea tuturor ce n-a existat vreodată. E simplu : crede şi nu cerceta. Reţeta fericirii. Dar mă înşel. Şi, fără voie, vă induc în eroare pe toţi. Aşa se-ntâmplă când spui tuturor cum e ce n-ai văzut. E frumos ce-ţi imaginezi. Dar exact e ce vezi. Nici vorbă de Hexagrama tigrului cotidian. Titlul noului roman al stăpânului este Sărut pe umărul morţii.

      Literatura : uşa şi cenuşa vieţii.

      Adio Georgescu

ESEU DESPRE BASMUL LUI HILIMON ŞI IAPA CEA LUNGĂ

    Mergând pe trotuar privindu-şi ciupicii, Colaci Împletiţi Mariana s-a întâlnit tam nesam c-un proaspăt absolvent de facultate. Care tocmai dăduse anunţul Caut de lucru. Am terminat Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, secţia Căii Ferate, Drumurii şi Podurii. Am mai lucrat pe santier în timpul facultăţi ca ferar. Îmi doresc, un loc de muncă cât mai apropiat studiilor mele dar dacă este nevoie de mine şi în alte domeni a-şi fi deacort. Iar Colaci Împletiţi Mariana tocmai citise basmul Iapa cea de trei zile de lungă. Pintenoagă până-n prânz şi brează la amiazăzi. Seca pârâul când bea apă. Aşa că sătenii au zis stăpânului să-şi ia valea cu tot cu iapă. A plecat omul spre mare c-un ficior pe grumazul iepei, altul la mijloc şi unul la coadă. Au întâlnit alt om care venea pe drum. Ficiorul de pe grumaz l-a rugat să spuie frâţâni-său mâne când l-o întâlni să mâie mai tare însătata iapă. A doua zi, ficiorul de la mijloc i-a spus să-l îndemne mâne şi pe cel de la coadă să mâie mai iute iapa cea de trei zile de lungă. La mare, bând ea cam lacom, a supt apa pe jumătate. Atunci apăru din adâncul mării incredibila poveste. Un tată sărac avea un ficior care n-avea tată.

B A S M U L   L U I   H I L I M O N

      Un tată sărac avea un băiat care n-avea tată. S-a-nsurat şi, când a murit, a zis aşa :

      - Altul nici n-am !

      La plecare s-a-mpiedicat de ceva întrucât i-a zis unul salut secătură. Şi, fără să izbutească, şi-a aprins pipa. Asta e. În satul de dincolo lucrurile nu-s aşa simple. Era mai bine să stea la curbă.

      28 iulie

   Cotoiul Andreluşa mi-a zis că i-a zis Hamad c-a auzit de la madam Citi Hop Zdup că numele stăpânului Hilimon vine de la sfântul Pantilimon, grăit şi Panthilimon. Dar îl chema Pantoleon, carele în greceşte înseamnă cel puternic în toate ca un leu. S-a născut în anul 284 dintr-un tată păgân. Nu stăpânu, soro ! Sfântul PantHilimon ! Păi, cum descifrezi subtilitatea Distanţa dintre geniu şi nebun este dacă nu pricepi nici atâta ? I se spunea "doctor fără de arginţi" pentru că vindeca bolnavii fără plată. Pârât de alţi doctori invidioşi că a vindecat un creştin, împăratul Maximian a ordonat legarea de un stâlp şi sfâşierea trupului cu gheare de fier. Sau ghiare ? L-au scufundat în plumb topit. L-au aruncat în mare. L-au dat fiarelor sălbatice. L-au legat de-o roată cu lame ascuţite. Dar n-a murit. Aşa că Maximian a zis să fie decapitat şi trupul să-i fie ars. Din rană a curs lapte, nu sânge. Trupul i-a fost găsit în cenuşă neatins de foc. În fine. Comisarul Maigret spune că există imagini pe care le înregistrezi inconştient şi când razele soarelui saltă deasupra Parisului vesele ca firul de mărgărintărel.

      Distanţa dintre geniu şi nebun este.

      Literatura este palatul cu doi împăraţi. Unul are trei fete. Celalt trei feciori. Şi toţi o iubesc pe fata cea mică. Nu ştiu dac-o fi sau nu aşa. Da povestea există. Amu, ce să-i faci ? S-a dat alarma. Trebuie să se mărite şi fata mare. Apoi şi cea mijlocie. Nu le poţi închide toată viaţa în foişor şi aia mică să se mărite întruna. Păi, nu ? Ştim ce ştim că nu ştim. Toate-s la urmă ca-n povestea de sară : încalici pe-un pai de săcară.

      Literatura : palat cu galerii de mină.

      20 iulie

    Tare-i bine când e bine. Cald, frumos. Verde şi deasă-i bolta de viţă. Vezi ? Abia o străbate raza soarelui. Luceşte pe-un bob de strugur şi se duce. Da uite trăznaie. Chiar nu-ţi vine să crezi. Stăpânu i-a pus internet cânelui Vadim. Acolo la el în cuşcă. Păi, altfel cum ? N-are timp să se documenteze singur. Mă, i-a zis stăpânu, uită-te tu că eu n-am timp. Şi se uită Vadim câtu-i ziulica la anunţuri matrimoniale. Poftim : 

      Pensionară, 62, 1,60/63, încă mai sper că există un domn din Bucureşti sau din împrejurimi, care nu e alcoolic, e sincer, cu intenţii serioase, şi căruia să-i pese de d-na care e lângă el şi la bine, dar mai ales la rău (nu cum a făcut Edi, după ce l-am ajutat 13 ani). 

      Aşa că-i tare bine când e bine. Şi cum spuneam : raza soarelui luceşte pe-un bob şi se duce. O mănâncă umbra. Haţ haţ şi gata.

      A fost odată un om bun. Foarte, foarte bun. Apoi, omul bun a găsit un ban de aur.

      Scriitorul care dă examen la propria operă ia notă mai mică decât tocilarul clasei.

Adio Georgescu

S  E  M  N  I  F  O  N  I  F  I  C  A  Ţ  I  I

      O oră de clămpănit la taste te stoarce de vlagă. Scrierea unei cărţi e o muncă infernală. Fiecare literă, frază ori virgulă trebuie să fie la locul ei. Ţii cont de sens, idee, topică, utopică. Şi eşti tot timpul apăsat şi agasat de aceeaşi întrebare : de ce scrii ? Pentru ce, pentru cine ? Ce efect are cartea ? A schimbat ceva în istorie ? Asta e. Am citat din Dostoievski. Sau am citit ? Tocmai spuneam că fiecare literă trebuie să fie la locul ei.  Cine confirmă că am citat sau citit din Dostoievski sau Du Fu ? E cel mai mare poet chinez. Se remarcă profunzimea sentimentului, realismul viziunii şi forţa expresiei. Exact ingredientele pentru o capodoperă. Bun. Şi ? Cine l-a citit, cine a auzit de Du Fu ? Sau Tu Fu. A trăit între anii 712 - 770 după Christos. Astfel apare prima enigmă. Tu Fu se naşte la 712  ani după întâmplările biblice, dar n-a auzit de Christos. Înseamnă că s-a născut în era noastră : e.n. Nu după Christos : d. C. Din acest motiv scrie despre foametea, sărăcia şi nedreptăţile sociale îndurate de poporul chinez în timpul dinastiei Tang. Dar nimic despre Isus. Şi Du Fu a fost scurt timp mare demnitar la curtea împăratului Suzong. Coboară scara ierarhică după moartea protectorului. În timpul declinului începe să scrie poezii păstrate în forma Trei sute de versuri Tang. Trăieşte şi rebeliunea  An Lushan sau An Lu Shan de la 755 la 764, când populaţia chineză se autoreduce frenetic de la 53 milioane la 17 milioane. Scopul a fost crearea altei enigme : cine i-a numărat ?  N-a făcut-o creştinul Dostoievski. Astfel a rămas întrebarea cine. Şi mirarea ad-hoc : cine ce ? Cine şi ce numără ? Ce scrii, cum scrii, de ce scrii ? Fiecare literă, frază ori virgulă trebuie să fie la locul ei. Ţii cont de sens, idee, topică, utopică. Bun. Şi ? Care-i efectul ? Pe cine şi ce a schimbat literatura ? S-a spus, răspus, scris, răscris. Şi asta e. Du Fu şi-a trăit în sărăcie ultimii ani de viaţă apăsat de enigma lui Hilimon : ultimii ani sunt de viaţă sau de moarte ?

       12 iulie

      

    De când s-a angajat în câmpul muncii, al păgubiţilor sfânt Mina nu mai are timp de plimbări teologice. E obosit şi, normal, nici n-a văzut-o bine pe Beata Pizdramata când a dat nas în nas cu ea la colţ de stradă. Sau, mă rog : piept în piept. Chiar n-a mai cercetat în sine dacă panarama cu nume de actriţă poloneză şi poroclu dat de mahala are ţâţe din silicon ori îs naturale ca stogul cu par în vârf.  Îi ştie povestea Aliţă Şnur. O ştie şi cititorul care va spune cum urmează şi se termină povestirea de faţă. Important e să-l găsim. Nu mintenaş. Mâine marţi poimâine. Că asta-i treaba. Al păgubiţilor sfânt Mina nu mai are timp. S-a angajat la Fabrica de Scânduri şi Poezii.

      Mănâncă fructul pe care-l ai.

      Omul e unica fiinţă care sărută arma crimei : crucea.

      Fructul cel mai amar este al înţelepciunii.

      28 iunie

      Citi Hop Zdup, profa de angleză, de. Uite la ea. Şade pe-o rogojină cu Puperca. În grădină, lângă tufa de mărar, bob măşcat şi novrigiuţe. Sus pe-o cracă e vrabia HaiHuc. Păi, n-o ştiu eu ? Se tot hâţ bâţ întruna. Şi, cum stau ele pe rogojină, sparg madamele seminţe de bostan şi vorbesc despre comunism. Cum era, de unde, ce, de ce. De parcă ştie cineva ceva. Ehe. Mistere multe. Citi Hop Zdup chiar grăieşte că-n şcoli se spunea că numele real al lui Dumnezău e Humnezău. Da, da, da ! Cică se preda asta la materia de istorie universală.

      - Cum, fă, Humnezău ? se minunează Puperca.

      - Da, da ! Vine de la humă...

      - Ce humă ?

      - Din care-i făcut omul...

      - Da e om ?

      - Păi, cum ?!! Scrie şi-n Biblie... 

      - Ce scrie ?

      - Omul e făcut după chipul şi asemănarea lui Fumnezău...

      - Care Fumnezău ?!!...

      - Cum care ?!! Fumnezău ! 

      - Asta de unde mai vine ?

      - De la fum...

      Adică numele lui Dumnezău e şi Fumnezău. A explicat profa şi care-i legătura cu aurora boreală. Ce-a zis Galileo Galilei are oareşce chintesenţă. Combinaţia dintre Aurora, zeiţa zorilor, şi Boreas, zeul vântului, dă aurora boreală. Da adevărul e mai complex. Se ştie cert că Fumnezău pleacă din când în când la o primblare prin cosmos. Trece lela pe unde vrea. Pe lângă Venus, Jupiter, Marte. Fenomenul cu aurora se petrece peste tot. Da mai ales când ajunge lângă Terra. Îi ies atunci nişte raze din buzunar. Are acolo nişte gologani de aur. Drahme, parale, cosoni. Nu ştiu clar de care. Şi e simplu. Când razele soarelui intră-n buzunar, iese de-acolo aurora boreală.  Se lovesc razele de gologani şi ies în cosmos ca zeiţa zorilor.  

     - Ce să mai vorbim ? a conchis profa. Asta-i tot...

     - Ce ?!!

     - Misterul lui Dumnezău e Fumnezău...

     - Adică ?

     - Un fel de fum...

  Apoi, de. Vrabia HaiHuc s-a dus prin tarlaua cu bob şi novrigiuţe. Păi, n-o ştiu eu ?

      Adio Georgescu

S  Ă   N  U   V  I  N  Z  I   G  O  G  O  Ş  I   L  U  N  E  A

Text premiat la festivalul literar "Întâiul Demon şi alte închipuiri". În care se dezvăluie ce există pe drum de seară şi-n realismul ficţional 

      De când a aflat că nu există, Freudică râde şi plânge întruna. Parcă a înnebunit. Chiar îşi rescrie viaţa, moartea, inexistenţa sau ce-o fi. 
      Desenat pe nouri, textul său spune acelaşi lucru. Dar în altă ordine. 
      De când a aflat că nu există, Freudică parcă a înnebunit. Râde şi plânge întruna. 
      Topica e diferită. Aşa creşte suspansul. Şi enigma creşte. E ca-n poezie. Nu-i clar deloc ce e, cum e, ce se întâmplă. Însuşi Hilimon a aflat adevărul din articolul Să nu vinzi gogoşi lunea dăruit de eminentul critic Adio Georgescu festivalului literar "Întâiul Demon şi alte închipuiri" de pe insula zburătoare desprinsă la drum de seară din Strasbourg Bignabimbumgnabagbul Superior. 
    "Jurnalul mâţei Frăgezica" e plin de fiinţe inexistente care sunt de fapt oameni. Scrierea e o parabolă diferită de sofisticata directeţe din operele lui Hegel, Sofocle şi Figmund, în care omul hălăduieşte prin propriul creier. După ce a învâţat latina la 5 ani şi l-a citit pe Shakespeare la 8 ani, tata lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel îi dă la 10 - 11 ani lecţii de geometrie, astronomie, logică şi silogism. Tragi o concluzie din două sau mai multe premise. După ce-a scris "Fenomenologia spiritului", "Prelegeri în estetică şi alte filosofii", Hegel moare de holeră la Berlin pe 14 noiembrie 1831, când s-a născut un strămoş al lui Hilimon. Holera a împărţit şi discipolii în două tabere : hegelieni de dreapta şi hegelieni de stânga. Printre cei din urmă era şi Karl Marx, devenit cel dintâi al celor din urmă. După ce a preconizat ateismul în religie şi ideologia comunistă, a fost el însuşi interzis în comunism. Citind literele C şi a din "Capitalul",  tovarăşii Stalin, Kim Ir Sen, Enver Hodja, Ceauşescu et ejusdem farina au început să fiarbă cu bulbuci şi fel de fel de întrupări ale republicii socialiste. În România, prima fisură a apărut când secretarul general a primit o scrisoare care spunea că, potrivit ideologiei marxiste, fiica sa e bun al întregului popor. Astfel, instituţia căsătoriei şi gardurile dintre proprietăţi trebuiesc grabnic desfiinţate. Gardul fragmentează fără echivoc proprietatea comună. E utopic să-l sari chiar şi-n comunism. Asta spune Marx : ce-i al tău e şi-al meu. Grădină, casă, muiere, fiică. Întrucât era şi general, secretarul general a dispus în acelaşi decret interzicerea sforăitului şi a operelor lui Karl Marx, situaţie interpretabilă şi azi. Nu-i clar dacă a interzis şi marxismul. Cert e că numitul Karl Marx n-a mai fost publicat în România marxistă, 
    Unde, aşa cum s-a dezvăluit ulterior, Freudică a-nceput să râdă şi să plângă.       
      Da aşa, întruna.
      Nu-i clar de ce.
      Parcă a înnebunit. 
      Chiar îşi rescrie viaţa, moartea, inexistenţa sau ce-o fi.

 JOS CHILOŢII,  DOAMNA PSIHOLOG !

      Da, da, da ! Jos chiloţii ! Păi, nu ? Ia fii atentă : degeaba ai făcut psihologia ? Caută, găseşte. Trebuie să fi avut un motiv

      De ! Cum să zic ? Hamad citi ziarul cu voce tare :
      - Frumoasă, inteligentă, absolventă psihologie, caut soţ cu care să mă simţim bine cu simţul umorului. Rog seriozitate. Nu răspund la număr privat.

       Era mai la un colţ cu Andreluşa. Panarama, zic. Motanul Hamad. Da Freudică ?!! Hm !  Unde-i cel mai rapid şoarec din mahala ? Păi, vezi ?I Uită-te mai bine. E pe gâtul lui Hamad. S-a zgăibărat acolo ca să vadă ziarul ca-n palmă. Da ce zic eu gât ? Aiurea ! E sus în vârful capului. Se chiompăne fix din freză de parcă n-a mai văzut ziar la viaţa lui. E drept că a auzit ceva şi Hopaminonda Undoti. Şi se opri oleacă din discurs. Păi, asta-i treabă serioasă. Nu-i de ici colea să fii singurică şi inteligentă. He, he ! Şi psiholog. Da nu cred că Hopaminonda a auzit tot. Şi nu doar el. Un ochelarist mai din faţă chiar zise aşa :

      - Bă ! Ce dracu faceţi acolo ?

      - Ce facem ? răspunse cotoiul Andreluşa.

      - Unde-aţi găsit prostiile alea ?

      - Care prostii ?

      - Alea cu frumoasa psiholog...

      - Da nu-s prostii !

      - Da ce-s ?

      - De la ziar, nene !
      Păi, nu ? Ce crezi matale ?  Că ne jucăm ?!! E, cum asta ? Neeeeee ! La oameni totul e atât de serios încât şi totul e trecut în dicţionar. Tot, toţi, toate : întreg ; integral, din care nu lipseşte nimeni sau nimic ; cât există, cât este, cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde, cât durează, cât ţine. Vulvă : partea externă a organului genital feminin. Penis : organ masculin de copulaţie şi micţiune. Micţiune : urinare. A, nu ! Vorbeam de copulaţie : actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine ; coit.  Împreunare sexuală. Lindicul e clitoris. Mic organ erectil prezent la femei. Sex : diferenţă fizică şi constituţională dintre bărbat şi femeie. Constituţie : lege fundamentală în stat. Nu ? A ! Da, da, da ! Ai dreptate. Ea are constituţie robustă şi sex - appeal. E sex - simbol şi merge la sex - club. Hopaminonda Undoti a intrat în sex - shop când avea 16 ani. Nu ştiu când a ieşit. Cert e că acum îşi continuă imperturbabil discursul : 
   - Condiţiile Generale ale Contractelor de Economisire - Creditare sunt excepţionale. Rata lunară de economisire, adică rata de economisire regulată...
      - Regulată ?!! se miră Hamad.
     - Da ! E determinată de tipul de contract ales, reprezentând o anumită pondere per mie din suma contractată...
      - Aha !
  - Clientul poate efectua depuneri suplimentare care depăşesc valoarea ratei de economisire regulate lunare...
      - Lunar ?
   - Lunare. Contractul se reziliază numai în cazul în care clientul n-a plătit şase rate de economisire regulate...
      - Lunar ?
   - Lunare. Conform contractului de economisire - creditare pentru domeniul locativ, la soldul economisit se acordă o dobândă anuală fixă de 3% în cazul tipului de contract ECONOMII, respectiv de 2% în cazul tipurilor de contract LOCUINŢA, astfel cum este prevăzut în anexă, luându-se în considerare momentul efectuării plăţilor cu exactitate de o zi...
      - Fix o zi ?
   - Da. Dacă clientul este persoană fizică cu cetăţenia română şi domiciliul stabil în România, are dreptul să primească o primă de stat...
      - He, he ! îl zgândări Freudică pe Hamad. Tu nu poţi !
      - Ce nu pot ?
      - Să economiseşti regulat ! 
      - De ce ?
      - Nu eşti persoană fizică ..
      - Da ce-s ?
      - Persoană chimică !
      E, na ! Ştiam eu. Nu mai vorbesc de Lizdăkina, mâţa mason. Azi e Lizdăkina Undoti. Sau Undoiti ? Un - doi... ?!! Păi, cum e ? Ştiu eu sau Hopaminonda ? Să ne lămurim. În cazul unei conexări, sumele contractate şi soldurile (nu şoldurile n. m.) economisite în cadrul mai multor contracte vor fi cumulate într-uh singur contract. Dacă aceste contracte s-au încheiat pentru tipuri diferite de contracte şi variante de contracte, contractul de tip ECONOMII va trebui modificat înainte de conexare prin trecerea la contractul de tip LOCUINŢĂ, conform alineatului 2. Data de început a contractului conexat este considerată data de încheiere a contractului cel mai recent. E simplu. Contractul de Economisire - Creditare are 24 capitole şi doar două anexe. Numai a doua se referă la alte caracteristici şi comisioane. Durata minimă de economisire în luni. Cap. 4 (2b) 18. Comision de deschidere a contului, resp. comision de majorare, în % din suma contractată resp. din suma majorării. Cap. 1(4). 1,00. Comision de analiză dosar credit în suma fixă (lei). Cap. 9. 600,00. Clar ca bună ziua. Mihail Sadoveanu s-a dus la pescuit în Valea Frumoasei. Două feluri de undiţi. Ceasul păstrăvilor. Singurătate. Miirajul. Pasaj de raţe, sara. Gâşte sălbatice - adică numere incomensurabile. Când a căzut moş Calistru pe Deleleu. Când vorbim de lup... De ! Cam asta-i. Viaţă, dicţionar, bani, gâşte şi alea alea. Important e să nu confunzi soldul cu şoldul. Asta spune şi fragmentul de roman omnivor Jos chiloţii, doamna psiholog !  Eminentul critic literar - artistic Adio Georgescu arată că-i precum cheia infinitului. Acuplând Totul cu Mai Nimicul, nu afli mare lucru despre dihania singurătăţii.

C  E    E  S  T  E    L  I  T  E  R  A  T  U  R  A

      A fost odată un pilot care voia să afle ce-i literatura. A zburat cât a zburat peste grădina grădinarului şef. Care dormea şi sforăia în continuare. Acum, zburătorul se plimbă prin odaie sprijinit pe un enorm baston din ramuri de vovamhus cu măciulie de aramă. Are cam 93 ani şi nu mai este pilot.

       D  O  A  M  N  A    T  E  I  L  O  R 

În care se grăieşte despre î din i şi î din a. Apoi despre â din i. Drept să spun, apare şi norocoasa cifră 7. Dă, Doamne, să nu dispară !

      Al păgubiţilor sfânt Mina stătea mai într-un colţ. Dracu ştie de ce. A intrat, s-a uitat la Hopaminonda Undoti şi la uriaşul candelabru. Apoi s-a dat mai încolo. Păi, de. Ce faci dacă pică ? Pe scaun a găsit ce-au găsit toţi : o hârtie A 4 cu un desen pe fond albastru. Închipuite-s acolo o cheie maro şi-o casă verde. Deasupra căsuţei sunt nişte bani. Nu-i clar dacă levitează ori pică din ceriuri. Hopaminonda Undoti n-a explicat chiar şi asta. Întâiul Demon a văzut textul cam în acelaşi timp cu sfântul Mina. Stimate client. Cu siguranţă aţi pornit deja în drumeţie către o casă de poveste. Forma "aţi pornit" arată că stimate client este deja mai mulţi. Sau stimate client sunt deja mulţi. Chestie de gramatică. Ia să ne lămurim. Aşadar, vă suntem alături la fiecare pas. Păi, vezi ? Sunt mai mulţi. Primul, şi cel mai important, este economisirea. Iar ca drumul să fie uşor de străbătut, Banca pentru Locuinţe vă invită să participaţi la "Tombola Economisirii", unde puteţi câştiga premii de poveste ! 

      - Oho ! zise bucuros Andreluşa. Mie-mi plac poveştile ! Tare mult îmi plac !

      - Da, da ! grăi şi Hamad. Cum să nu ?!!...

      Se pitiseră nu ştiu cum pe lângă sfânt. Şi priveau cum din buzunaru-i misterios se iţea preafrumoasa cărticică Abatele Prevost, Manon Lescaut. Aş fi putut să intercalez în Memoriile mele şi aventurile cavalerului des Grieux, dar neexistând între ele o legătură strânsă, mi s-a părut că cititorul va câştiga parcurgându-le separat. De fapt, va cîştiga. Cu î din i, nu din a, întrucât cartea e tipărită în 1992 la Chişinău, str. Florilor nr. 1, Departamentul de Stat pentru editură, poligrafie şi comerţul cu cărţi din Republica Moldova. Nu era timp atunci de î din a şi î din i, altă viaţă o mai fi ? Ce să zic de bufniţica Eium ? Uite-aşa căsca ochii şi se minuna. Economisiţi şi depuneţi echivalentul a cel puţin 3 rate lunare în perioada 1 martie - 30 mai 2014 şi puteţi câştiga (cu î din a, nota mea) vouchere pentru achiziţionare de electronice şi electrocasnice. Tragerea la morţi va avea loc în 20 iunie.

       - Cum adică tragerea la morţi ? sări Andreluşa, spăriet.

      -  La sorţi, prostule ! îl lămuri Hamad.

      Într-adevăr, aşa scria acolo : tragerea la sorţi. Mai mult, dacă veţi economisi până la data de 30 iulie 2014 încă 3 rate lunare, puteţi câştiga la tragerea la morţi din  20 august.

      - Bă, tu n-auzi ? La sorţi  ! repetă Hamad.

      - Sfinte ! grăi Andreluşa. Eu nu pricep ceva...

      - Ce ? zise Mina, zâmbind.

      - Cu cine s-a-nsurat Cain ?

      - Care Cain ?

      - E, care ! De la-nceputul lumii. L-a omorât pe frati-so, nu ? Abel. Şi-au mai rămas pe lume părinţii. Adam şi Eva...

      - Mai era şi Lot ! se băgă şi Puperca, mirată.

      - Care Lot ?

      - Alt frate. Că erau trei...

      - E ! mări ochii Andeluşa. Cum a fost ?

      - De, fiule ! lămuri sfântul. Taina lui Dumnezeu !

      Drept să spun, sfântul mai avea o carte în buzunar. Nu cred că-i singurul. Că mulţi au. Şi multe se mai scriu pe lumea asta. Una colo, alta dincolo. Şi alta ici. Nu ? Se vede clar, prostule. Nu-i cine ştie ce secret. Apoi mergem cu producţia-n cer. De, Doamne ! Vino ! Că taaaaaare mult te-am inventat ! Şi uite că vine. Da, da. Vine cifra 7. Că-i ce se ştie : cu noroc. Apoi vine şi doamna Taylor. Mă rog : doamna teilor. Eminentul critic literar artistic Adio Georgescu crede că-i un joc de cuvinte. Da de unde. Cum să crezi ? Chiar aşa e. Vine doamna Taylor.

     

      B    E    S    T    I    A    R

       În care nu se lămureşte că 

    Vredeliţa este formată din doi hentriculi de stepă. E subsidiara din văzduh a contractului bancar avantajos. Când bate austrul, apare pe steagul României în colţul din dreapta, sus. Apoi zboară.

     Hentriculul de stepă există numai în tandem. Cel din mijloc are pene de papagal. Seamănă cu bicicleta. E componenta de bază a vredeliţei.

    Ilimon : pasărea lui Hilimon. Cântă la ermă, efligorn şi cosmos la tabletă. 

      Herabia e ca lampa lui Aladin. Iese din culcuş dacă.

      Ersina vine din EstArsina de Vest.

      Vlondirul e un coţofan al dadaismului târziu.

      Vadra - vlondir e o specie.

      Igoşlicul cântă seara la Strasbourg Bignabimbumgnabagbul Superior.

      Natifeluţa e furier la eurosceptici.

      Evrigoi cu liră : pasăre din sunete. 

      Barconzar : specie de bonzar cu vâsle.

      

      P    I    C    N    I    C

În care stă la soare şi Şcoala Superioară pentru Proşti şi Proaste. Continuă lecţia despre bani, soluţii, contracte. Hm ! Jlav arde lumânarea 

      Şi Hopaminonda Undoti zări vredeliţa. Întinse mâna şi întrebă : 

      - Uite-o ! O vedeţi ?

      - Daaaaaa ! răsună sala, extaziată.

      - Frumos mai zboară... 

      - Da, da, daaaaa !

      - Uite şi-un hentricul !

      - O - ho - hooooo !

    - Ce credeţi că face omu dacă le vede la picnic ? Ai mâncat un grătar. Un mic, muştar, cârnaţi. Razi o bere, un kil de vin, o tărie. De. Fiecare cu pofta lui. Apoi te-ntinzi pe iarbă şi priveşti la ceriuri. Priveeeeeeşti ! şi tot priveşti. ŞI deodată vezi ce vede tot omu : o vredeliţă şi-un hentricul...

      - Unde ? grăi Freudică.

      - În văzduh...

      - Aşa...
      - Şi ce face omu văzând asemenea fiinţe în văzduh ?

      - Ce face ?

      - Nimic !

      - Păi, nu se-ntreabă ce fiinţe-s astea ?

      - Neeeeee ! Se uită şi-atât.  Da le vede tot pe-ale lui...

      - Ce ?!!...

      - Băi, frate ! îşi zice. Mare nevoie am de nişte bani !

      - Aha !

      - Ce aha ?

      - Are nevoie de bani...

   - Păi, vezi ? Şi-atunci vine statu cu soluţia. Uite cum o rezolvăm, zice. Avem o schemă : dai tu, dăm şi noi...

      - Schema Ponzi ?

    - Neeeeee ! Aia a fost pentru iliri. O ştiţi : jocul piramidal. Mişto l-a-nceput, naşpa la sfârşit. Încă un Caritas în România şi ne pomenim cu vreun caft, război, balamuc mare. Ca-n Albania interbelică. Gata, nu mai ţine. Avem alte soluţii...

      - Care ?

   - Păi, n-aţi văzut ? Aveţi fiecare pe scaun "Contractul de Economisire - Creditare". L-aţi citit ?
      - Nu !
      - De ce ?!!

      - Pare o escrocherie...

    - Pare ?!! He, he !  Dacă doar pare, înseamnă că n-am reuşit...

      - Aha !

    - Să vedem cum e. Dacă nu e, îl facem. E simplu : întâi dă omu. Îl lămurim şi dă. Economiseşte, depune şi tot depune în bancă. Ne împrumută întruna. Da noi îi spunem că-i depozit bancar. Nu împrumut...

      - Şi crede ?

      - Bineînţeles ! Depozit cu dobândă 2 %... 

      - Şi ce urmează ?

      - Apoi îl împrumutăm noi cu 5 % !
      O clipă, sala înmărmuri. Apoi izbucni în delir :

      - Uraaaaaaa ! Ura - ura - uraaaaaaaaaa !

     Aşa se cutremură văzduhul, că urcă vredeliţa până-n cupolă. Însuşi hentriculul se-ntrebă ce-o fi asta. Sau aia ori ailaltă. Fericire, alchimie, yin şi yang ? Formula e în capitolul 4 al Contractului de Economisire - Creditare. E simplă ca-n manualul de Chimie. CE este egal cu ApC supra ApBpl, virgulă. ApC este egal cu Edobp supra Rdobpas, virgulă. ApBpl este egal cu EdopBpl supra Rdobact, virgulă. În care CE este cifra de evaluare, ApC e aportul clientului, Edobp e suma dobâmzilor bonificate şi nebonificate la care clientul are dreptul pentru sumele economisite ş.a.m.d.  Nu citeşti chiar tot. Nu-i nevoie, a zis vecinul. De ce să te doară capu ? Nici eu n-am citit. A, nu ! Nici Puperca. Cu excepţia acestei certitudini, mai există una : la instructaj participă şi Întâiul Demon. Duce în spate un minunat tablou cu fond ca lumânarea galbenă : Cer cu vredeliţă şi hentricul de stepă. Eminentul critic Adio Georgescu spune că-n văzduh se zăreşte ce nu se zăreşte. Luaţi, mîncaţi. Aceste este trupul meu. Luaţi, beţi. Acesta este sângele meu. Timp trecut, prezent, viitor. Mereu e ceva umed.  În Jurnalul mâţei Frăgezica e un timp jilav ca la sfârşit de lume. 

ŞCOALA SUPERIOARĂ PENTRU PROŞTI ŞI PROASTE

- din unghi dualist -

În care aflăm că autorul contractului bancar e un psihiatru cu două cabinete. Unul la stat, altul privat.  Locaţii diferite cu acelaşi program : 9 - 17.  Astfel nu-i clar dacă dualist e psihiatrul sau Înghite şi Taci Petrică. Cert este că psihiatrul a fost plătit pentru munca sa în folos bancar cu bancnote trase la xerox de un pacient tratat cu succes pentru mania tragerii bancnotelor la xerox. Neclar e dacă lecţia despre bani a-nceput de zece minute ori atătea mai sunt până să-nceapă 

      Înghite şi Taci Petrică stă mulţumit sub imensa cupolă. Are şi de ce. Când l-a invitat la curs, Valerşfrinţa i-a zis radioasă că la sfârşit primeşte gratis un set de grătar în husă neagră nou nouţă. A şi văzut husa lângă perete când a intrat. Aşa că se uită încolo şi-ncoace cu firească mulţumire. O idee despre astfel de întruniri i-o dăduse fii-so, Înghite şi Taci Petrică Junior, care citise Moromeţii lui Marin Preda şi aflase de-acolo despre poiana lui Iocan. Mare diferenţă n-o fi  ! a zis băiatul. Fusese informat şi că tema lecţiei de azi, BANCA PENTRU LOCUINŢE - SOCIETATE ADMINISTRATĂ ÎN SISTEM DUALIST, va fi susţinută de însuşi Hopaminonda Undoti, autorul strălucitului contract bancar supervizat de Uniunea Europeană. Astfel de clipe fericite sunt zilnic sub cupola Strasbourg Bignabimbumgnabagbului Superior. Nu degeaba o vizitează mereu bufniţica Eium. Stai, priveşti, asculţi. Apoi primeşti şi setul de grătar cu husă neagră.

      - În fine, zise Hopaminonda Undoti de la pupitru, totul e clar. Notaţi. Condiţiile Generale ale Contractelor de Economisire - Creditare se rezumă cu literele CGC. Textul are un preambul, douăzecişipatru capitole şi două anexe. Şapte pagini mari scrise mărunt, pe două coloane. Dacă e să facem comparaţia, e ca-n Biblie...

      - Buuuuuun ! mormăi Andreluşa, convins. Bun, bun, bun !

     Stătea lângă Hamad, profa Citi Hop Zdup şi madam Puperca. Familia Hupăl Pupăl, văru Hupcăilă, trandafiriţa Rosa Sinensis şi Aliţă Şnur erau sub taenia sagitarium, uriaşul candelabru atârnănd maiestuos din tavan. Sau de tavan. Mă rog. E o controversă. În istoria Albaniei, regele ilir confruntat cu macedonenii se bizuia pe eroismul ostaşilor săi. Bătălia a început şi a fost sângeroasă, cu sorţi de izbăndă cănd de-o parte, cănd de cealaltă. Apoi, Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia şi Fengula di Preciosa Katerinka n-au intrat în Uniunea Europeană. Nu se ştie cum de era şi Fengula sub taenia sagitarium.

   - Preambulul, continuă Hopaminonda privind-o fix pe Fengula, se referă la Conţinutul şi scopul economisirii şi creditării în sistem colectiv penttru domeniul locativ. E simplu. Economisirea în sistem colectiv...

      - În ce ?!! se auzi Hupcăilă din spate.

      - În sistem colectiv...

      - Păi, nu în bancă ?!!...

      - Taci, mă, prostule ! îl înghionti Luca din Efes. 

      - Aha ! îi plesni şi Hamad una.

      Aşa că văru Hupcăilă tăcu chitic.

    - Economisirea în sistem colectiv pentru domeniu locativ, zise conferenţiarul, este o economisire în scopul de a obţine credite destinate activităţilor în domeniu locativ, cu dobânzi avantajoase şi fixe, stabilite la momentul semnării contractului, care nu depind de fluctuaţiile randamentului pe piaţa de capital...

      - Care piaţă ?!! mări Puperca ochii.

      - De capital !

      - Da unde-i asta ? Că eu ştiu una de castraveţi...

      Atunci au râs oleacă Hamad şi Andreluşa. Da mai aşa, pe înfundate.

      - Puperco ! zâmbi şi profa Hop Zdup. Stai uşurel şi nu mă fă de râs...

     Hopaminonda Undoti privi adunarea. Prin văzduh zburau o vredeliţă şi-un hentricul de stepă. Ăsta făcu o rotocol şi se aşeză mulţămit în cocul judecătoarei Ingrid Cocârleaua. Care, privind pe Valerşfrinţa radiind ca laleaua, plecă urechea la discursul vorbitorului.

      - Prin  încheierea unui contract de economisire - creditare devii automat membru al unui colectiv de economisire pentru un scop determinat. Prima fază este faza...

      - Poftim ? se miră profa Citi Hop Zdup.

      - Poftim ce ? se miră şi Hopaminonda.

      - Prima fază este faza ?!!...

     - Da ! Aşa scrie în Condiţiile generale. Prima fază este faza de economisire constând în depunerile clientului în favoarea colectivului... 

      - Putem elimina o fază...

      - Păi, e doar una...

      - Nu ! Sunt două : prima fază este faza !

      - Aşa...

     - Eliminăm una şi dă aşa : Prima fază constă în depunerile clientului...

    - Aha ! făcu Epaminonda. E bun, da nu-i bun. Iese prea scurt...

      - Şi ?

     - Banca îl vrea ca  Biblia. Lung, cu litere mărunte pe două coloane. Altfel l-ar citi toţi...

       - Şi Puperca ?

      - Da ! Păi, cum altfel ? Nu citeşte nimeni contractul lung cu litere mărunte. Nu l-am citit tot nici eu !

      - L-ai scris da nu l-ai citit ?

    - E ! Doar nu l-oi fi scris eu tot. Avem colectiv. Toţi scriu acasă şi aduc materialul la cabinet...

       - Ce cabinet ?

      - Al meu. Sunt psihiatru cu cabinet dualist : privat şi de stat. Sediui e în două locaţii cu acelaşi program : 9 - 17...

      - Stai în ambele în acelaşi timp ?

      - A, nuuuuu ! Dar dau impresia. De-aia sunt psihiatru !

      - Şi merge !

      - Şnur !

      - Prezent ! tresări Aliţă Şnur, năuc.

      Se vede treaba că era cu ochii după Valerşfrinţa. Incert e când e cert. Se ştie că Institutul de Studii Sud - Est Europene a fost înfiinţat la Bucureşti în 1913 ca să afle ce, de ce şi cum e balcanologia. În apel, Nicolae Iorga, Gheorghe Murgoci şi Vasile Pârvan au scris foarte frumos că "Ni se pare o nevoie de neînlăturat a cunoaşte cât se poate de serios şi de deplin mediul geografic şi etnografic în care trăim. El cuprinde în rândul întâi popoarele de peste Dunăre de cari suntem legaţi prin vechiul sânge tracic, prin participarea la aceeaşi viaţă de stat sub romani, bizantini şi turci, prin aceleaşi silinţe de eliberare de sub tutela vrăjmaşă". Iar fostul judecător Demetru Demetrescu Buzău, alias Urmuz, a scris în Pâlnia şi Stamate, roman în patru părţi, despre "O masă fără picioare, bazată pe calcule şi probabilităţi". De-aia spune eminentul critic Georgescu Adio că nemaipomenitele întâmplări din Jurnalul mâţei Frăgezica de Hilimon sunt memorabile întrucât prezintă ilirii şi în calitate de combatanţi în armatele Romei antice. Poftim de te uită. Există ori nu, asta e. Peste Înghite şi Taci Petrică Senior şi-au reluat zborul vredeliţa şi hentriculul de stepă. 

      25 aprilie 2014

       Hoţul fură şi icoane.
      - He, he ! se minună Hamad.
      - Heeee - he ! făcu şi Andreluşa.
      - Aşa-i, Doamne ?!! se auzi şi Freudică din pod.
      Nu ştiu de ce umblă pe-acolo. Cert e că se uită tot în jos. Băi, frate ! Da nimeni, chiar nimeni nu se uită şi-n sus ? Păi, nu se vede ? Chiar nu se vede ?!! Acuş vine vara. Cum zice poetul : Călare-n şa, de-a fuga pe vânt. Da ştii cum e. Hm ! Nu ştii ?!! Află, nene, că podul are şi acoperiş. Vezi ceriul dacă găseşti vreo gaură.
      - Bă ! se auzi din drum. Care-mi dai o chifchiriţă ?
      Păi, nu ? Ăsta-i Aliţă Şnur. Îi plac muierile de numa numa. 

D   A   C   Ă

      

      Dacă deschid zilnic

      gazeta

la anunţul meu mortuar,

înseamnă că eu

sunt alta.

      Da cum să spun ? Văd bine că vine primăvara. Cotoiul Hamad e cu Dumnezău în cais. Andreluşa e mai alături pe-o cracă. Da toată-i învălită-n flori. Pe cuvântu meu dacă nu crezi că-s cucurigi. 

      - Jupâne ! grăi Hamad.

      - Da, da ! răspunse Dumnezău, bucuros.

      Hm ! Se vede treaba că de mult nu-l mai băgase cineva în seamă. Altfel nu văd cum de răspunde aşa prompt.

      - Am o nedumerire...

      - Da ? O lămurim îndată...

      - Ce este omul ?

      - Atâta tot ?

      - Da...

      - E, na ! Parcă nu ştii. A aflat şi Andreluşa...

      - Zău ?!! se minună acesta.

      - Păi, nu ? Omul este o fiinţă cu căcat în burtă !

      - A ! zise Hamad. Bănuiam eu ceva...

      Apoi, de. Jupânul s-a dus la treaba lui. Că are multă multă. Nu aşa, o glumă. La noi a rămas primăvara.

       Întâiul Demon se apropie. Nici nu ştii cum e printre fulgii cât pasărea. Hamad şi Andreluşa îl priviră hipnotizaţi.

      - Mă ! zise Întâiul Demon. Voi aţi văzut vreun demon ?

      Cât şura făcu ochii Hamad.

      - Nu cred ! îngăimă, uimit.

      - Nici eu ! adăugă Andreluşa.

      Atunci făcu un semn Întâiul Demon. Şi ninsoarea stătu.

      Întrebă, privind ultimul fulg :

      - Ce spune filosoful ? 

      - Nu ştim !

    - Spune că în faţa omului sunt două poteci. Una grea, una uşoară. Trebuie s-o aleagă totdeauna pe cea grea...

      - Zău ?!!

      - Da, da !  E Calea Omului. Cealaltă duce la Dumnezeu... 

      - Ce vorbeşti ?!!

      - Da, da ! E Calea Morţii !

      Hm ! Atunci reapăru un nor. Părea, cum să zic, o vânătaie pe cer.

      Patron de magazin, angajez fată care dă rest şi nu-l ia nimeni.

SENTINŢA JUDECĂŢII DE APOI

În care aflăm despre efectele lipsei inculpatului de la judecată. Afecţiune psihică. Neefectuarea expertizei medico - legale. Vătămarea procesuală a dreptului la apărare

      Prin sentinţa nr. 6 - 6 - 6 din 2 - 3 răpciune, CEDO La Tuta din Strasbourg Bignabimbumgnabagbul Superior l-a condamnat pe inculpatul Adam Şieva pentru săvârşirea infracţiunii de confort calificat.

      Inculpatul a murit.
     Ajuns în ceruri, a depus apel la Poarta Raiului, sector Petru, criticând sentinţa de condamnare care s-a pronunţat fără a se avea în vedere starea sa de sănătate, în raport de împrejurarea că apărarea nu s-a prevalat de faptul că actele medicale pe care le-a depus la dosar îi atestă starea de iresponsabilitate în care se află, solicitând în acest sens efectuarea unei expertize medico - legale psihiatrice.

      Tribunalul Celest a admis solicitarea şi a retrimis cauza pe Terra.

      CEDO La Tuta a respins apelul fără a efectua expertiza. 

   Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, precizând că nu a fost prezent la judecarea apelului, fiind grav bolnav psihic.

      Recursul este fondat.

    În cauză, instanţa de control celest a dispus efectuarea unei expertize medico - legale psihiatrice.

    CEDO La Tuta a procedat la soluţionarea căii de atac fără efectuarea expertizei.

    Or, aceasta este strict necesară pentru a se verifica susţinerile inculpatului privind multiplele sale boli psihice care-i afectează discernământul.

      Ca atare, sentinţa merge la casare.

    Pe cealaltă parte, participarea la judecată constituie un drept procesual derivat direct din dreptul de apărare garantat şi de principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată.

      Din decizia atacată nu rezultă că inculpatul a fost prezent la şedinţa în care s-au pus concluzii pe fond.

      Recurentul a susţinut că nu s-a putut prezenta în instanţă din cauza bolii psihice de care suferă.

      Potrivit dovezii de comunicare, citaţia a fost afişată pe uşa principală a locuinţei inculpatului.

     Chiar dacă acest mod de citare este legal, împrejurările concrete ale cauzei, relevate de actele medicale din dosar, este posibil ca inculpatul să fi fost în imposibilitate de a înştiinţa instanţa că nu se poate prezenta la termenul de judecată menţionat.

   Vătămarea procesuală prin judecarea apelului în lipsa inculpatului subzistă întrucât sentinţa de condamnare s-a dat fără întocmirea raportului de expertiză psihiatrică.

      Drept urmare, sentinţa merge la casare.

  Deşi sunt sancţionate cu nulitate relativă, încălcările procesuale arătate atrag o gravă încăllcare a dreptului la apărare.

    Concepţia de bază în structura procesului este aceea că judecata se desfăşoară cu dreptul la apărare parcurs real, efectiv, la toate gradele de jurisdicţie,

      În consecinţă, potrivit considerentelor ce preced, Tribunalul Celest dispune învierea inculpatului Adam Şieva, admite recursul declarat, casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleeaşi instanţe în vederea legalei soluţionări a apelului împotriva hotărârii primei instanţe terestre.