APRINDE-MI LUMÂNAREA

Aprinde-mi lumânarea.

Negurată-i zarea.

A venit ce n-am crezut :

Viaţa-mi se întoarce-n lut.

Fiule dintre străini,

Fosta-mi viaţa pat de spini,

Chin, obidă şi venin,

În lume veşnic străin.

Pe cel pat nu am ştiut,

Ce din moarte am văzut :

Cată mereu a mânca,

Din ţărână opinca.

Struguraşul vieţii ai,

Sub al morţii vechi buhai.

Popa plânge pe de rost,

Fiule, ultimul rost :

Pune pământ cu lopata

Peste mama, peste tata.

Bulgăr bulgăraşe sute,

Peste ochi şi buze mute.