26 decembrie

    Am avut un vis straniu. Trecea un arestat pe drum. S-a oprit, m-a privit. A mângâiat stinghia gardului, cucuta. Apoi văzduhul şi doaga porţii. La urmă şi zăvorul. Şi-a zis :

      - Vrei să-ţi dau viaţa mea ?

      Am înlemnit. Da omul a repetat :

      - Primeşti ?

      - Ce ? am îngâimat, uimită.

      - Îţi dau viaţa mea !

      Eu aşa cred. 

      Arestatul era însuşi Dumnezeu. 

      Mătură drumul. 

      Mângâie stinghia, cucuta.

      Văzduhul şi doaga porţii. 

      La urmă şi zăvorul.

      Literatura : rid de expresie.

      24 decembrie

      Stăpânu Hilimon e, cum să-i spun, şi un om idilic, romanţios. Zău că eminentul critic Adio Georgescu are dreptate. Are în el ceva antic, poate şi clasic, chiar baroc. La surprize şi cadouri e însă clar din evul renascentist. În acest sens mi-a oferit azi o cutiuţă mică mică mică. Scrie pe ea Anul Nou 2014. Cu litere vechi ca-n Etica nikomachică a lui Aristotel. Şi noi, ca-n Anatomia şi filologia omului, amplul studiu hilimonian despre ego bălăngănit pe talanga vacii şi clopotul bisericii. Vine anul nou, poate ultimul. Vezi ce-i de făcut cu el. Pe cutiuţa lui 2014 sunt şi câteva instrucţiuni foarte utile. 

   A se citi prospectul înainte de utilizare. 52 capsule cu administrare orală. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. A se păstra în ambalajul original. A nu se utiliza după data de expirare. 

     E clar surpriză de romantic, domnule Adio ! Miraţi se tot uită de ieri 10 mucenici din Creta. Şi arhiepiscopul Pavel al Neocezareei. Azi priveşte sfânta Eugenia. Mâine-i naşterea Domnului. Poimâine - soborul Maicii Domnului Fecioară. Apoi 20 000 mucenici arşi în Nicomidia. 14 000 prunci ucişi din porunca lui Irod. Mucenicul Anisia. Odovania Naşterii Domnului. Cuvioasa Melania. Sfântul mucenic Hermes. 

      - E cum îţi spun, Freudică ! 

      - Cum ?!!

      - Nu-i timp de plictiseală !

D E C E M B R I E   2 0 1 3

 În care aflăm cum intră oiştea-n gard şi cinstea-n şomaj. Povestire de la anulu 2013 scrisă în 3027. Era noastră după Christos. Eminentul critic Adio Georgescu e convins că-i vorba despre omagiu şi ciomagiu : revoluţie versus putere

      Era pe vremea când munceau hoţii. De ce ? Simplu : cinstiţii preferau să stea în şomaj. Uite-aşa, de-ai naibii. Luni şi restul săptămânii se lamentau că unde să lucrezi. La dracu ?!! De ! Chiar despre asta vorbim. Primul ministru publicase Cum să furi un doctorat, opera sa capitală. E simplu : îl plagiază alt hoţ şi ţi-l vinde ţie. Tu dai banu şi te scoţi ca la Uniunea Scriitorilor : salariu majorat cu 25%. Doctor, prim ministru, scriitor cu acte. E un' isola abbandonata.
      Şi preşedintele avea un secret : o fată mare. Mă rog, treaba ei. Da mare şi cu meserie utilă : notar. Scrie într-un registru ce vând şi cumpără alţii. Degeaba ? E, nu-i chiar aşa. Întâiul Demon spune că statul nu dă legi de-a moaca. Fetele mari nu muncesc de chichi şi de-un leu ridichi. Pot garanta şi pentru un credit bancar de un milion euro. Puţini pot, da se ştie de ce : legea notarială e pentru puţini. Aşezat pe echitabila rădăcină cuc - balamuc, nivelul taxei este corect întrucât şi hotelurile de şapte stele din Dubai trebuie să aibă clienţi. Te duci fată mare şi stai acolo o noapte. Sau două, trei. Apoi iei bonul şi-l prezinţi băncii drept garanţie că poţi plăti rata de 6000 euro lunar.
      În rest, lumea e perfect echilibrată. România nu mai e un' isola abbandonata, o insulă părăsită. Aranjat de mâţa Lizdăkina, raftul român e full de parizer din praf de teracotă. În Jurnalul mâţei Frăgezica, strălucitul Hilimon arată că Freudică se dă în vânt după extraordinarul produs cu adaos de soia, şmirghel superior şi puf de vredeliţă. Cânele Vadim a mâncat două kile pe săptămână şi s-a-ngrăşat ca un porc. Bine-au făcut motanii Hamad şi Andreluşa că l-au pus la regim.
      - Băăă, prostule ! a zis Hamad. O să pocneşti !
      - Ce vorbeşti, nene ?!!
      - Slăbeşte, vere ! Fă şi tu un sport ceva !
      - Ce sport ?
      - Zumba !
     S-a zumbălăit zumbalacul Vadim o lună. Şi-a slăbit ca mirele. Cât s-a uitat la mochete şi oglinzi, a-nvăţat şi cântarea ce răzbea din tavan : 

      A fost ? A fost.

      Ceva cu rost  :

      Revoluţie

         În Constituţie.

Şi o mai fi

     Când n-om mai fi :

    În Constituţie

    Revoluţie.

      

      S E M N I F O N I F I C A Ţ I I

    de Adio Georgescu

      Cum ştiţi, Hilimon are în odaie un trandafir. Mă rog, o trandafiriţă : Rosa Sinensis. Abia acum îi aflu uimitoarea poveste. În realitate, Rosa e o extraordinară cadână transformată în trandafir ca să se apere de insistenţele unui amorez. Altfel nu se mai putea. Nebunul e din Polonia, via Cearnoslas - Pădurea Neagră. Scrie zilnic la Contra Academicos, un tratat cu temă incertă. Se pare că-i vorba despre literatură. Cum e, de ce e. Sau ce e : o formă de alterare a adevărului. Curge peste tot. Inclusiv pe Sas, un afluent al Vistulei. Atacă români, unguri, slovaci. Şi polonezi - şlahtici din Gdanskul dinainte şi de după Danzig. Adevărul, spune Întâiul Demon, e alterat şi de istorie. Savanţii au stabilit că e şi complet nefolositor întrucât nu-l ştie nimeni. De-aia s-a refugiat Rosa Sinensis în camera stăpânului Hilimon. Are mâini şi picioare multiple. Nu se ştie câte. E un portret al incertitudinii. Şi florile sunt sâni roşii, multipli. Imagine, senzaţii, viaţă, moarte. Portretul incertitudinii. Literatura reflectă reflexia şi reflecţiile autorului-oglindă. Un fenomen de reîntoarcere parţială a luminii, sunetului, radiaţiilor. Element de separare a mediilor prin meditaţie, cugetare. Gândire intimă preluată de cititor ca propria trăire intim-personală. O mie, trei mii, cinci mii. Multiple oglinzi tot mai şterse.

      18 decembrie

    În drum, Aliţă Şnur stă la o tacla cu fata lui Arghire. A mai mică, la liceu. Nu ştiu clar dacă-i Dalina, Adalina, Adelina. E în a zecea, a doişpea ? Habar n-am. Da are nişte ţâţe pfffvai de capu meu ! Se uită c-un ochi la Aliţă şi altul la cucuta de peste gard. O ţevoaie albă, uscată, ruptă pe la mijloc. În vârf e o gaură ca un ochi scos. Da încă-şi întinde beldia spre lume.

      - Auzi ?!!

      - Da, da...

      - În Uruguay s-a legalizat proiectul verde...

      - Ce ?!!

      - Marijuana. Aşa-i zice în argou...

      - Cum ?

      - Iarbă, Marie-Jeanne, proiectul verde...

      - Aha !

      - E buuuun ! Bun tare de tot !

      - Păi, de ce ?

      - Iei un pic şi vezi femeia cum nu e...

      - Cum o vezi ?

      - Cu patru picioare !

      A râs fata de n-a mai putut.

      - Hi, hi ! se opri ea oleacă. Şi-ţi place aşa ?

      - Mie-mi place natur... 

      - Zău ?

      - Da, da ! Cu două picioare !

      - Ştiiiiu eu ! râse a lui Arghire prinzându-l de gât.

      O cuprinse şi Aliţă, mângăind-o uşurel. Schiţă şi-un tango ca-n Argentina.

      - La dans ar fi bună altfel ! îi şopti la ureche.

      - Cum ?

      - Cu sânii la spate ! 

      - Hiiiiiiiii - hi - hi - hi ! râse fata zglobiu. Şi cu repetiţie, lung de tot. Aşa, ca la un minut.

      Pe cuvântu meu dacă n-a râs şi cucuta. Nu mai spun de cânele Vadim. Stătea liniştit în cuşca lui. Şi hopa, vine ăsta cu aşa idee. Păi, ce să faci ? Mai dormi ? Dă-i hlizeală de spui că s-a ţicnit. Chiar a ieşit şi-a zis pre limba lui ălora din drum :

      - Bă ! Voi n-aveţi ce face ?

      14 decembrie

     Omul ? Ciudată fiinţă. Bărbatul e o creaţiune care fumează. Uite şi la femeie. Fii atent ce chestie. Are atât : două picioare. Hm ! Caraghios. I-ar sta mai bine cu patru. Aşa, cum să zic ? Ce să faci numai cu două ?!! Nici Styxul nu-l trece ca lumea. Cică moare şi ea azi mâine. Da uite cum. Jumate se duce dincolo, jumate rămâne aici. Ai mai pomenit ? Plângi şi nu ştii ce, de ce. Chiar nu-l înţeleg pe Toader Hrib. Om tânăr, serios, din mahalaua veche. Da boceşte de trei zile de ţi se frânge inima.

     11 decembrie

  După ce-au dispărut nu ştiu cât, hai vreo săptămână, cotoşmanii Hamad şi Andreluşa se-ntorc ţinându-se de gât. Şi cântă de răsună valea :

Sunt prostuţa care

Dă mult din picioare,

Colea şi aicişa,

Bagă-n luni duminica !

      - Băăăi, panaramelor ! îi întâmpină râzând cănele Vadim. Ce faceţi ? Iar aţi fost la Lizdăkina ?

      Aoleu ! Praf o fac ! Uite şi tu la mâţa mason ! Nu-i mai ajunge ! Pe cuvântu meu dacă n-o omor ! Ce face asta, vere ?!! Aud întruna fel de fel. Chiar Freudică mi-a zis că se-ntinde cu toată CEDO La Tuta şi întreg Strasbourg Bignabimbumgnabagbul Superior. Nu că aş fi eu una alta, geloasă de nu mai pot. Da ce vrea şi cu ăştia de pe-aici ? Ce crucea mă-sii ? Frăsuieşte toată Europa ?!! Sunt eu geloasă ? Mai dă-o-n pisici ! De ce n-aş fi ?

      Şi pleosc ! pică un fulg. Din nevăzut, de-acolo sus. I se zice înaltul cerului. Şi hopa Hamad şi Andreluşa după el. Zău dacă mint. A picat un fulg taman de sus.