18 decembrie

    În drum, Aliţă Şnur stă la o tacla cu fata lui Arghire. A mai mică, la liceu. Nu ştiu clar dacă-i Dalina, Adalina, Adelina. E în a zecea, a doişpea ? Habar n-am. Da are nişte ţâţe pfffvai de capu meu ! Se uită c-un ochi la Aliţă şi altul la cucuta de peste gard. O ţevoaie albă, uscată, ruptă pe la mijloc. În vârf e o gaură ca un ochi scos. Da încă-şi întinde beldia spre lume.

      - Auzi ?!!

      - Da, da...

      - În Uruguay s-a legalizat proiectul verde...

      - Ce ?!!

      - Marijuana. Aşa-i zice în argou...

      - Cum ?

      - Iarbă, Marie-Jeanne, proiectul verde...

      - Aha !

      - E buuuun ! Bun tare de tot !

      - Păi, de ce ?

      - Iei un pic şi vezi femeia cum nu e...

      - Cum o vezi ?

      - Cu patru picioare !

      A râs fata de n-a mai putut.

      - Hi, hi ! se opri ea oleacă. Şi-ţi place aşa ?

      - Mie-mi place natur... 

      - Zău ?

      - Da, da ! Cu două picioare !

      - Ştiiiiu eu ! râse a lui Arghire prinzându-l de gât.

      O cuprinse şi Aliţă, mângăind-o uşurel. Schiţă şi-un tango ca-n Argentina.

      - La dans ar fi bună altfel ! îi şopti la ureche.

      - Cum ?

      - Cu sânii la spate ! 

      - Hiiiiiiiii - hi - hi - hi ! râse fata zglobiu. Şi cu repetiţie, lung de tot. Aşa, ca la un minut.

      Pe cuvântu meu dacă n-a râs şi cucuta. Nu mai spun de cânele Vadim. Stătea liniştit în cuşca lui. Şi hopa, vine ăsta cu aşa idee. Păi, ce să faci ? Mai dormi ? Dă-i hlizeală de spui că s-a ţicnit. Chiar a ieşit şi-a zis pre limba lui ălora din drum :

      - Bă ! Voi n-aveţi ce face ?