3 august

      A venit Freudică pe la mine. Îl ştiţi. Cel mai rapid şoarec din mahala.

      - Fă ! a zis cel mai rapid şoarec din mahala. Nici azi ?

      - Ce azi ?

      - Nici azi nu mă mânci ?

      E, na ! Chiar uitasem. Iar nu mai poate ăsta c-o să moară de bătrâneţe.

      - Nu, mă ! Nu te mânc... 

      - Păi, de ce ?

      - E duminică. Zi sfântă. Fac păcate şi n-ajung în rai...

      - Da ştii tu ce-i între rai şi iad ?

      - Ce-i ?

      - O linie albă ca-n mijlocul şoselei...

      - Şi ?

      - Când o calci, îţi ia carnetul de conducere...

      - Cine ? 

      - Dumnezeu !

      - Păi, ce ? Stă pe linie ? E poliţist ? 

      - Nu !

      - Da ce-i ?

      - Extraterestru !

      Hm ! Înde noi doi mai treacă meargă. Da a auzit povestea şi familia Hupăl Pupăl din vărf de stâlp. Luca din Efes chiar şi-a făcut palma pâlnie. Şi mâine - gata. Află basmul şi văru Hupcăilă.

      O întrebare din Hexagrama tigrului cotidian :

      - Doamne ! De ce-i sărac omul deştept ?

      1 august

    În timp ce-mi scriu jurnalul, stăpânu Hilimon lucrează la un nou roman : Hexagrama tigrului cotidian. E tot o definiţie a literaturii. Artă stranie, greu de înţeles. În Jurnalul mâţei Frăgezica suntem personajele tuturor şi marioneta propriului eu. Escaladăm zilnic garduri, stânci, teme închipuite. Şi concluzionăm ca după prima vedere a primei picturi a chipului lui Isus. Nu se ştie care-i pictura. Dar eul se-ntreabă la ce s-a uitat pictorul. Cine şi când l-a văzut ? De unde-i ştie chipul ? Apoi uiţi dilema până a doua zi. Suficient timp ca imaginarul chip să devină real în propria imaginaţie. Aşa s-a născut şi trăieşte în mintea tuturor ce n-a existat vreodată. E simplu : crede şi nu cerceta. Reţeta fericirii. Dar mă înşel. Şi, fără voie, vă induc în eroare pe toţi. Aşa se-ntâmplă când spui tuturor cum e ce n-ai văzut. E frumos ce-ţi imaginezi. Dar exact e ce vezi. Nici vorbă de Hexagrama tigrului cotidian. Titlul noului roman al stăpânului este Sărut pe umărul morţii.