1 august

    În timp ce-mi scriu jurnalul, stăpânu Hilimon lucrează la un nou roman : Hexagrama tigrului cotidian. E tot o definiţie a literaturii. Artă stranie, greu de înţeles. În Jurnalul mâţei Frăgezica suntem personajele tuturor şi marioneta propriului eu. Escaladăm zilnic garduri, stânci, teme închipuite. Şi concluzionăm ca după prima vedere a primei picturi a chipului lui Isus. Nu se ştie care-i pictura. Dar eul se-ntreabă la ce s-a uitat pictorul. Cine şi când l-a văzut ? De unde-i ştie chipul ? Apoi uiţi dilema până a doua zi. Suficient timp ca imaginarul chip să devină real în propria imaginaţie. Aşa s-a născut şi trăieşte în mintea tuturor ce n-a existat vreodată. E simplu : crede şi nu cerceta. Reţeta fericirii. Dar mă înşel. Şi, fără voie, vă induc în eroare pe toţi. Aşa se-ntâmplă când spui tuturor cum e ce n-ai văzut. E frumos ce-ţi imaginezi. Dar exact e ce vezi. Nici vorbă de Hexagrama tigrului cotidian. Titlul noului roman al stăpânului este Sărut pe umărul morţii.