1 aprilie
He, he ! A reapărut Lizdăkina. Coţohârla, de ! Plus Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala. Zis şi Freudică, evident. Cum de ce evident ?!! Pentru că încă nu l-a mâncat nimeni. Şi dă-i, plânge-te peste tot de necaz. Ici, colo, dincolo. Inclusiv pe la autorităţi. Că de ce se-ntâmplă nenorocirea, cum de nu-l mâncă şi pe el careva. Că se face de râs ca vară-sa, moare şi el ca toanta : de bătrâneţe. Şi asta-i ruşinică mare la şoareci. Daaaaa ! zicea şi primarul în audienţă. Ete, na ! râdea şi secretara. Cine-a mai văzut şoarec mort de bătrâneţe ?!! Văăăăăăleu ! se smiorcăia Freudică privind la tabloul din perete. Era sus, chiar în spatele primarului : şeful de la partid. Stă sus, comod, la locul lui. Păi, unde să stea ? În spatele omului e cel mai bine. Aude, ascultă, notează tot. Cu mici scăpări, dar nesemnificative. De pildă, în loc de nenorocire a scris neonorocire. Plus nedumerirea personală : unde dracu să-l mânce pe ăsta ? În cur ? Cred că-n biroul ăla e o chestie cu ultrasunetele. Care se cam bat cap în cap şi de toţi pereţii. Astfel modifică sensul şi logica audienţelor. Aşa vin şi pleacă pe rând înlăcrămaţii, inclusiv Freudică : fix cum au venit. Nimic în plus prin buzunare. Freudică chiar s-a dus glonţ la poarta Lizdăkinei. A bătut tare în tablă. Da tare de tot, ca la clopotul bisăricii. A ieşit aia, s-a uitat ca la bâlci.
- Ce vrei, mă ? a zis panarama, îmbujorată.
- Ascultă, fă !
- Vorbeşte, mă, frumos ! a intervenit Hamad din cais.
- Fă ! s-a opintit Freudică. Nici azi nu ţi-e foame ?
- Nu ! a zis mâţa, râzând de-a binelea.
- Râzi ca proasta ! Da na, poftim !
- Ce poftim ?
- O poezie !
Într-adevăr, pe hârtia întinsă era o poezie. Cam mototolită hârtia. Da era cum le place la mâţe : mirosea a peşte. Trăsnea ca la picnic. Plus că poezia era absolut extraordinară.
.....................
Băi, frăţie, e prăpăd,
Merg pe ţiglă şi ce văd ?
Un lindic atât de mic
Făcea baie-n polonic !
Şi Hamad cânta-n frunziş :
Am crezut că văd cruciş !
Cin'să fie, cin'să fie
Acolo sub bagdadie ?
Scânteie de semilună,
Or răchie de la prună ?
Şi când colo, bat-o vina,
Era taman Lizdăkina !
............................
- Uau ! făcu Lizdăkina, uimită.
- He, he ! mârâi şi Freudică, fericit. Să vezi c-acu mă papă !
- Ia vino-ncoace, pictoraşule ! grăi mâţa, cu ochi mari. Hai, mânca-l-ar mama ! Vino-ncoace !
- Da, da ! ţâşni Freudică prin gard.
Şi huştiuliuc în ogradă.
- Ura, ura, uraaaaa ! urla dihania sfârâind prin ţărnă.
Băi, frate ! Şi ce crezi că s-a-ntâmplat ? L-a prins aia drept în gheruţe. Da ce zic eu gheruţe ? Gheare, nene ! Adevărate. Chiar ghiare ghiare ! Cu i, că-s mai ascuţite. Fără virgulă sunt ca suliţa. L-a ridicat pe Freudică fix ca puful. Văleleuuuuu, văleleuuuuu ! se minuna ăla întruna. L-a dus la mustăţi şi apoi drept la bot. Şi deodată, ce să vezi ? Zi-i, vere, ce crezi că s-a văzut ? Uite asta : pupa, pupa, pupa ! Pe cuvântu meu dacă mint ! Asta s-a văzut, asta spun. L-a pupat aia de trei ori. Ţoc, ţoc, ţoc ! Şi zicea aşa :
- Mânca-l-ar mama, mânca-l-ar mama ! Tu erai, pictoraşule ?!!
- Unde, fă ? Unde să fiu ?
- Acolo, sub bagdadie !
E, na ! Poftim ce face pictoraşu pe ţigle şi prin bagdadii ! Măi, nene, păi eu nu înţeleg ! Chiar nu se mai găseşte pâine naturală ? O azimă, ceva. Supliment notificat la Institutul de Bioresurse Alimentare. Reduce glicemia, fortifică ţesutul. Elimină toxinele depuse pe traiect. Evoluţia creierului uman s-a încheiat. Şi când colo, ce ? Dezastru cu Lizdăkina. Că ţine post sau dracu s-o ia - nu ştiu. Dar Freudică e iar liber, pupat în vârf de suliţă.
Şi Hamad cânta-n frunziş :
Am crezut că văd cruciş !
Cin'să fie, cin'să fie
Acolo sub bagdadie ?
Scânteie de semilună,
Or răchie de la prună ?
Şi când colo, bat-o vina,
Era taman Lizdăkina !
............................
- Uau ! făcu Lizdăkina, uimită.
- He, he ! mârâi şi Freudică, fericit. Să vezi c-acu mă papă !
- Ia vino-ncoace, pictoraşule ! grăi mâţa, cu ochi mari. Hai, mânca-l-ar mama ! Vino-ncoace !
- Da, da ! ţâşni Freudică prin gard.
Şi huştiuliuc în ogradă.
- Ura, ura, uraaaaa ! urla dihania sfârâind prin ţărnă.
Băi, frate ! Şi ce crezi că s-a-ntâmplat ? L-a prins aia drept în gheruţe. Da ce zic eu gheruţe ? Gheare, nene ! Adevărate. Chiar ghiare ghiare ! Cu i, că-s mai ascuţite. Fără virgulă sunt ca suliţa. L-a ridicat pe Freudică fix ca puful. Văleleuuuuu, văleleuuuuu ! se minuna ăla întruna. L-a dus la mustăţi şi apoi drept la bot. Şi deodată, ce să vezi ? Zi-i, vere, ce crezi că s-a văzut ? Uite asta : pupa, pupa, pupa ! Pe cuvântu meu dacă mint ! Asta s-a văzut, asta spun. L-a pupat aia de trei ori. Ţoc, ţoc, ţoc ! Şi zicea aşa :
- Mânca-l-ar mama, mânca-l-ar mama ! Tu erai, pictoraşule ?!!
- Unde, fă ? Unde să fiu ?
- Acolo, sub bagdadie !
E, na ! Poftim ce face pictoraşu pe ţigle şi prin bagdadii ! Măi, nene, păi eu nu înţeleg ! Chiar nu se mai găseşte pâine naturală ? O azimă, ceva. Supliment notificat la Institutul de Bioresurse Alimentare. Reduce glicemia, fortifică ţesutul. Elimină toxinele depuse pe traiect. Evoluţia creierului uman s-a încheiat. Şi când colo, ce ? Dezastru cu Lizdăkina. Că ţine post sau dracu s-o ia - nu ştiu. Dar Freudică e iar liber, pupat în vârf de suliţă.
