Literatura : ploaie în ocean.

G R I G O L E T T O

În care Hamad şi Andreluşa sar gardul.

Şi se râd de nu mai pot

     După ce l-au sucit şi stuchit pe cânele Vadim, cotoşmanii Hamad şi Andreluşa vira la vamvira. Gata, au şi sărit gardul. Duşi au fost prin ierburi şi urzici. Cu treabă ori fără, nu ştiu. Da mai faci rost de-o porţie de râs. Lipa - lipa până la geamul madamei Citi Hop Zdup, profă de angleză. Da ce zic eu ierburi, că-s numa urzici. Da le place şi pe-acolo. Asta, fată cultă, tocmai fusese cu unul la operă. Apoi, cum necum, l-a adus acasă. Lugu lugu, asta-i viaţa. N-o sta femeia mereu singură. Ştie angleză, oleacă de franceză. Şi româna folclorică : eu să număr stelele şi tu floricelele. Da acuma îi povestea lu ăla cum e, ce-au văzut şi auzit, care-i şpilul.

     - Asta-i enigma, nu ? spunea doamna. Învăţătura, morala...

     - Da, da ! zice şi omul, încet.

     - Eu aşa cred...

     - Normal...

    - Bufonul e mare miştocar. La început, una alta cu ducele de Mantova. Să trăiţi, să înfloriţi. Da, da ! Treabă de bufon. Brava, nene, ce mai faci, pe cine mai violezi. Hai la casa Monterone, Ceprano, Marullo. Poftim şi la Borsa, nu ? Grădina e mare. Nenea ducele, asta ştim şi noi. Aşa e, ai dreptate : la donna e mobile. Da vezi şi tu viaţă, hazard şi blestem. De la fiice şi neveste de conţi, hopa la fata lui Rigoletto...

     - Poftim ? sări omul din somn. Unde-i ? 

     - Ho, mă ! se spărie madam. Cine ?

     - Grigoletto ! Motanul meu ! Ce-a mai făcut ?

     De !  Iar a nimerit profa un plăvan. 

     - Asta e ! zise şi doamna.

     - Ce e ? se minună omul.

     - Mai dă-l încolo de noroc !

     

     Scriitorul : acordor de clopote.