Literatura, azi : singură, elevată, caut domn ce doreşte pui de bichon.

24 august

Băi, frate, nu mai pricep nimic ! Zău aşa ! Habar n-am ce-i în capu omului. Poftim, priveşte : iar s-a bărbierit Adio Georgescu. Păi, de ce ? La ce-i foloseşte ? Natura e lege, nu fleac ! A decis să-i crească barba şi cu asta basta. Foloseşte la ceva, nu iese acolo de pomană. Se străduieşte natura cu de toate. Dă-i cu mâncare, dă-i cu băutură. Udă cu apă, bagă vitamine, îngrăşăminte, una alta. Şi uite la Adio Georgescu ! Harşti, harşti, harşti ! O rade în fiecare zi !  Cât e el de savant şi eminent istoric, se scoală cu noaptea-n cap şi gata. Glonţ la buhoglindă. Nu mai spun că asta pâţeşte şi Fals Staff Katrina, căţaua lui. A văzut-o dăunăzi cânele Vadim trecând cu stăpânu pe stradă. Şi, ce să zic ? S-a stricat panarama de râs. El şi tătă mahalaua. Vadim, cotoii Hamad şi Andreluşa, familia Hupăl Pupăl din vărf de stâlp, gnişcocoriţele şi felurita tufă de mărar şi leuştean - toţi se tăvăleau prin ogradă, în copaci şi prin văzduh. Vadim era tocma sus, pe cuşcă. Da chiar era ceva de văzut. Poftim, priveşte ! Vezi ? Din blana preafrumoasei Fals Staff Katrina a rămas numa un smoc în vârful cozii. Restul - vraişte. Gata, s-a dus dracu. Au ras-o ăia la piele ca pe mâţa de Egipt. Habar n-am ce-o fi prin capul domnului şi doamnei Adio Georgescu. Că, sinceră să fiu, amândoi par a avea un singur cap. Nu două-trei, cum e la alţii. Da am auzit încă una. Zău dacă nu spun drept ! Cică se bărbierea şi Einstein, savantul ăla colosal. Glonţ la buhoglindă şi harşti, harşti. Gata cu barba. Una două o termina. Numa sub nas mai rămânea un smoc. A explicat chiar el de ce : totul e relativ.
..........................
Notiţa lui Hamad
Hi, hi, hi ! Ştii ce-a făcut stăpânu Hilimon ? Nu ştii ?!! Îţi spun eu : a tuns-o pe Frăgezica ! La piele, nene ! Ştii cum arată acu ? Hiiiii, hi, hi, hi ! Fix ca mâţa de Egipt !

Literatura, azi : leoaică în şomaj.

23 august

Ce să zic ? Luna cât cerul, soare câtui lumea. Nostalgii. Zgomot moderat. Nici prea prea, nici foarte foarte. Praful obişnuit şi ceva târguieli. Strălucitul savant şi eminent istoric Adio Georgescu şi-a cumpărat hârtie igienică parfumată. E mereu în pas cu moda. Şi pe fază. A pus hârtia în cărucior exact când se anunţa închiderea magazinului. Sus, la megafon. Ultima promoţie de reduceri. Acu, de ! Ce e, ce nu e, ce-a fost. În definitiv, şi Hitler era artist. În timp ce picta foarte frumos, s-a orientat spre altă meserie : şef de stat. Despre 23 august 1944, domnul şi doamna Adio Georgescu au aflat că. Şi că. Pe 23 august 2011 şi-au cumpărat hârtie igienică parfumată. Ultimul răcnet în materie de modă. 

Literatura : şchiop cu pantofi albi.

21 august

E, asta n-am observat. Misteriosul banner întins de-a latul drumului mai are un textuleţ. E într-un colţ, pirpiriu, mic de tot, cu literuţe cât puricu. Ba chiar mai mici, greu, greeeeuu de zărit ! Da l-a văzut azi noapte Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala. Fred, nene ! Freudică ! S-a-nvârtit, s-a hâţâit, dracu ştie după ce. Şi deodată, hop ! A zărit textuţul tomna spre dimineaţă. Când a şi venit la mine şi mi-a spus într-un suflet la ureche :

- Fă, proasto !

- Ce-i, mă ?

- Ai mâncat azi ?

- Am mâncat !

- Da ai văzut ?

- Ce să văd ?

- Ce scrie pe banner...

- Da. Sectorul contrastelor...

- E, na ! Ţi-am zis eu că...

+++++++++++++++++++++++

Marţi, 23 august 1944 - 2011
CĂLARE SUB CAL

Conferinţă ştiinţifică extraordinară

Orator : Adio Georgescu, savant

Locaţia : Citi Hop Zdup

Salonul fără pereţi

Str. Hilimon nr. 3,14

Ordinea de zi

Punctul unu : doi

Punctul doi : unu

Punctul trei : Unde are banana sămânţă ?

Punctul patru : trei

++++++++++++++++++++++

Păi, de ! Ce să fac ? Uneori nu-s atentă. Domnul Adio Georgescu va veni cu doamna.

20 august

Ia te uită ! Ciudată chestie.  Un banner de-a latul drumului.  Aşa, întins ca vela între copaci, pare vapor. E chiar straniu, ieşit din ţâţâni. A sărit din ape şi pluteşte prin aer. Da-i întins biiiine, bine de tot ! Frânghii tari, zdravene, legate de colţuri. Şi dă-i, trage cât poţi. Hm ! Parcă-i cearşaf pe patul soldatului. Arunci banu, sare ca mingea. Dacă mă uit bine, scrie şi ceva pe el. Stai să văd. Acu mă urc pe stinghia gardului. Stai aşa. Cătinel. E, cam asta-i. Văd ca-n palmă. Pe-o parte e Sectorul contrastelor. Enigmatic, încă nu ştiu ce e. Da aflu eu cândva. Pe ailaltă e însă ceva şi mai misterios.

- Doamne, zise Sfântul, care-i cel mai necruţător fenomen ?

- Prostia !

- Şi cum e ?

- Infinită !

- La ce foloseşte ?

- Nu ştiu !

19 august

Nu se ştie de ce, da urcă. Al păgubiţilor sfânt Mina, ziceam. Urcă dâmbul tot pe-aici. Uşurică uşurel. Îi place lui mahalaua asta. Păi, ce să-i faci ? Gata. Nu-i mai poţi face nimic. Pe dată îl întâmpină Hamad din cireş :

- Săru mâna, sfinte !

- Poftim ?!! îl privi sfântul, uimit.

E şi normal. De când colbul nu mai pomenise atâta politeţe.

- Sfinte ! continuă Hamad. S-a lămurit un mister...

- Ce mister ?

- Ştii ce se află în spatele fiecărui om ?

- Ce se află ?

- Curu !

Da ştii cum a râs madam Hupăl Pupăl ? Hiiiiii, hi, hi, hi ! Ca mingea săltau pe tricou misterioasele cuvinte scrise în diagonală : Sectorul contrastelor. În vârf de stâlp, Luca din Efes nici n-apucă să mai citească restul platformei-program.
Cele 21 puncte
1. 20 000 euro fiecărui om - plătibili în 10 ani.
2. Mărirea tuturor salariilor şi pensiilor.
3. Anularea tuturor taxelor şi impozitelor.
4, Stop colesterolului !
5. Judecarea guvernanţilor care au jefuit România.
6. Eliminarea salariilor.
7. Evacuarea demnitarilor.
8. Interzicerea cătuşelor.
9. Scăderea lipidemiei.
10. Îngheţarea ratelor la bănci.
11. Dreptate.
12. Agricultura bio.
13. Înfiinţarea companiei naţionale Averea Poporului.
14. Şeful companiei va fi ales prin vot direct.
15. Dividendele vor fi împărţite Poporului lunar.
17. Întărirea spaţiului subentotelial.
18. Nu uitaţi că sunteţi bolnav !
19. Confiscarea caloriilor ilicite.
20. Crearea numărului matematic 1 bis.
21. Jos !
22. Sus !
23. Miercurea liberă !
24. Salata de legume şi fructe.
25. Reducerea TVA.
26. Sectorul contrastelor.
27. Şase ! Vine !

Omul cu pix -  ca viaţa în deşert.

Rari, tăcuţi. Şi tot mai singuri.

Literatura : viaţă pitită în tufişuri.

Literatura : viaţă măsurată cu inima.

8 august 2011

În drum, al păgubiţilor sfânt Mina. E ici, chiar sub umbra de la gard.

- Băăăăă ! urlă deodată cotoiul Hamad.

Şi rău se sperie sfântul. 

- Ce vrei, mă ! îngâimă, c-o mână la animă.

- Ascultă ce zice mandea !

- Ascult !

- Nu tu !

- Da cine ?!!

- Andreluşa ! Cotoiul Andreluşa !

- Ascult ! urlă şi Andreluşa, convins.

Şi iar răcni Hamad :

- Speranţa moare ultima...

- Aha !

- ...şi puţa prima !

Acu, ce să zic ? Pe dată s-a bâlbâit sfântu :

- Eiiiiiii-eeelll-iiii-oooo-uuullll !

Păi, asta e. De ce nu-i atent ? Că degeaba a mai zis :

- D'te, mă, de-aici !

Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala, s-a înamorat până peste urechi. Nu ştiu de cine, că habar n-am. Nici el nu-i prea lămurit ce se-ntâmplă. De cine, cum, de ce. Absolut cert e că umblă pe drumuri exact ca-n poeziile de dragoste. Adică năuc sută la sută. Doar îl ştiţi bine : alias Fred, Fredică, Freudică. A auzit că s-a-ntors stăpânu, despre care ştiu toţi că-i extraordinar de deştept. Rezolvă una-alta pe rând chiar şi la Bucuresci. Apoi, când nu are timp, pe toate odată. Da temeinic, gospodăreşte şi definitiv. Auzind Freudică de aceste calităţi, a venit la poartă cu un banner cât ecranul panoramic. S-a uitat la motani, la familia Hupăl Pupăl. Apoi la Vadim şi tăt neamul de gnişcocoriţe. Şi viceversa, evident. Cu o mişcare scurtă, de muşchetar, a-ntins bannerul aproape câtui drumul. Şi uite ce scria  : Băiat fin cu capul în nori, caut adăpost antiaerian !  Mă rog : aşa-i şi la oameni. În momente din astea, Aliţă Şnur cântă şi imnul naţional. Numai că s-a întâmplat ceva cu totul extraordinar. După ce-a răsfirat Fred pânza, s-au răsfirat şi nourii. Cu ceva aproximaţie, era ca-n Coşbuc. Mă rog : cam pe-acolo. Apoi din cer a picat un banner identic. Da exact la fel : ţesătură, cusătură, culoare, lucrătură.  Doar cuprinsul literar-artistic era altul : Cumpăr vânt şi buhă împăiată (Bubo Bubo) ! Acu, nu ştiu sigur ce va face stăpânu Hilimon. Ofertele curg gârlă, s-au răsfirat şi nourii. Însăşi economia, inclusiv cea mondială, e în plin avânt. Cel mai matur semn de echilibru şi armonie este că s-a detensionat sectorul de contraste. E şi o doamnă care cumpără de toate, plus argintărie, porţelanuri şi obiecte de antimoniu.

6 august 2011

S-a-ntors stăpânu Hilimon. De la Bucuresci, cred. Că doară nu din rai. Cum l-au văzut intrând pe poartă, Hamad şi Andreluşa au şi răcnit ca apucaţii :

- Uraaaaaa ! Ura - ura - uraaaaaaa !

Uite-aşa săltau, se bucurau şi trăgeau de crăci şi frunze ca maimuţa. Sinceră să fiu, chiar se zguduia cireşul din temelii. Treaba e că şi cânele Vadim făcea la fel. Ieşise fix cum auzise hărmălaia. Zdup ! şi iacătă-l în vârf, sus pe cuşcă. Şi dă-i cu ura-ura, ura-ura ! de ziceai că-i sirenă cu patru gâtleje. De sub un dâmb au ieşit să se uite şi un cârd de gnişcocoriţe. Să chiorăsc de nu-i aşa ! Măritate, nemăritate - dracu ştie, că n-am stat să văd. Plus că mărarul cu ăl hrean şi leuşteanul din ograda doamnei Citi Hop Zdup, profă de angleză, făceau şi ăştia o larmă ce încă nu s-a pomenit. Băi, frate, ce să zic ? Aşa un scandal era, că pe dată urlă madam Hupăl Pupăl în vârf de stâlp, spărietă rău de tot :

- Ce-aveţi, băi, tâmpiţilor ? 
- Ce vrei, fă ? se auzi o voce pitită în mărar.
- Ce vă zborşiţi aşa ?

- Da, da ! se zbârli şi consortul Luca din Efes. Ce dracu faceţi ? 
- Cum ce dracu, băi, prostule ?!!
- Păi, cum ?!! Arde undeva ? A luat foc ?

Acu eu nu ştiu ce foc o fi fost, unde şi ce arde. Da stăpânu s-a-ntors de la Bucuresci exact după ce s-a dus : cu o afacere genială. Nici asta nu s-a mai pomenit. E simplă şi o pui pe picioare uşurel de tot, cât baţi din palme. Şi nu mai vrei în veci pomeni de la stat. Uite cam cum e. Ia o hărtiuţă şi notează. Că altfel uiţi. Una la mână : faci un magazin. Doi la mână : bagi marfa pe raft. Ce-o fi : haine, ţoale, fasoale, încălţări. Crătiţi, becuri, reviste. Cutiuţa cu smirnă, criza de conştiinţă. Bumbul de aur. Vine cumpărătorul, se uită. Plăteşte, să zicem, criza de conştiinţă. Da lasă marfa tot acolo. Plăteşti şi nu iei nimic. E ca la Rembrandt şi ai săi : Salvador Dali, Tonitza, Brâncuşi. Dai banul, intri la expoziţie. Beleşti ochii pe unde-ţi tună. Apoi ieşi cu mâna goală. Da ai rămas cu ceva în cap. Nici tu nu ştii clar ce ai acolo. Da se rezolvă în scurt timp. Întorci pe faţă, pe dos. Şi-ţi pică fisa, afli. Apoi eşti ferice cum n-ai mai fost. Poftim cât îi de frumos ! N-ai raiul, ci paznicii săi : o turmă de heruvimi. Chiar de l-ai aflat pe dracu, te bucuri nespus că eşti mai cult. Trei la mână : ai rămas tot tu cu banu şi criza de conştiinţă. Acu altă treabă nu mai ai : poţi afla liniştit care gnişcocoriţe nu-s măritate.