6 august 2011

S-a-ntors stăpânu Hilimon. De la Bucuresci, cred. Că doară nu din rai. Cum l-au văzut intrând pe poartă, Hamad şi Andreluşa au şi răcnit ca apucaţii :

- Uraaaaaa ! Ura - ura - uraaaaaaa !

Uite-aşa săltau, se bucurau şi trăgeau de crăci şi frunze ca maimuţa. Sinceră să fiu, chiar se zguduia cireşul din temelii. Treaba e că şi cânele Vadim făcea la fel. Ieşise fix cum auzise hărmălaia. Zdup ! şi iacătă-l în vârf, sus pe cuşcă. Şi dă-i cu ura-ura, ura-ura ! de ziceai că-i sirenă cu patru gâtleje. De sub un dâmb au ieşit să se uite şi un cârd de gnişcocoriţe. Să chiorăsc de nu-i aşa ! Măritate, nemăritate - dracu ştie, că n-am stat să văd. Plus că mărarul cu ăl hrean şi leuşteanul din ograda doamnei Citi Hop Zdup, profă de angleză, făceau şi ăştia o larmă ce încă nu s-a pomenit. Băi, frate, ce să zic ? Aşa un scandal era, că pe dată urlă madam Hupăl Pupăl în vârf de stâlp, spărietă rău de tot :

- Ce-aveţi, băi, tâmpiţilor ? 
- Ce vrei, fă ? se auzi o voce pitită în mărar.
- Ce vă zborşiţi aşa ?

- Da, da ! se zbârli şi consortul Luca din Efes. Ce dracu faceţi ? 
- Cum ce dracu, băi, prostule ?!!
- Păi, cum ?!! Arde undeva ? A luat foc ?

Acu eu nu ştiu ce foc o fi fost, unde şi ce arde. Da stăpânu s-a-ntors de la Bucuresci exact după ce s-a dus : cu o afacere genială. Nici asta nu s-a mai pomenit. E simplă şi o pui pe picioare uşurel de tot, cât baţi din palme. Şi nu mai vrei în veci pomeni de la stat. Uite cam cum e. Ia o hărtiuţă şi notează. Că altfel uiţi. Una la mână : faci un magazin. Doi la mână : bagi marfa pe raft. Ce-o fi : haine, ţoale, fasoale, încălţări. Crătiţi, becuri, reviste. Cutiuţa cu smirnă, criza de conştiinţă. Bumbul de aur. Vine cumpărătorul, se uită. Plăteşte, să zicem, criza de conştiinţă. Da lasă marfa tot acolo. Plăteşti şi nu iei nimic. E ca la Rembrandt şi ai săi : Salvador Dali, Tonitza, Brâncuşi. Dai banul, intri la expoziţie. Beleşti ochii pe unde-ţi tună. Apoi ieşi cu mâna goală. Da ai rămas cu ceva în cap. Nici tu nu ştii clar ce ai acolo. Da se rezolvă în scurt timp. Întorci pe faţă, pe dos. Şi-ţi pică fisa, afli. Apoi eşti ferice cum n-ai mai fost. Poftim cât îi de frumos ! N-ai raiul, ci paznicii săi : o turmă de heruvimi. Chiar de l-ai aflat pe dracu, te bucuri nespus că eşti mai cult. Trei la mână : ai rămas tot tu cu banu şi criza de conştiinţă. Acu altă treabă nu mai ai : poţi afla liniştit care gnişcocoriţe nu-s măritate.