Întâiul Demon zise însă pe neaşteptate, arătând o fată trecând pe drum :

     - Uite şi tu !

     - Ce ? grăi Vadim.

     - Vine primăvara !

     O fi, n-o fi aşa - nu se ştie. Cert e că fata priveşte la dreapta şi la stânga complet nedumerită. Întâiul Demon arătă :

     - Vezi ? A şi-nceput să se clatine felul de a simţi !

     3 martie

     Vadim simţea, da nu era convins că se-ntâmplă ceva ieşit din comun. În primul rând, Întâiul Demon îi tot mângâie coada printre stinghii, în spatele scăunaşului. Apoi îşi urcă gheara-n sus către şira spinării. Vocea i se auzi când ajunse cu bâjbâitul pe la umăr :
     - Ce mănâncă ăia ?
     - Care ăia ?
     - Ăia de jos !
   Într-adevăr, împrăştiaţii printre tarabe şi mărţişoarele cu Isus îşi înfig dinţii în mici pâinici cu nişte cârnaţi aburind la mijloc. 
     - Aaaaa ! explică Vadim. Ăia-s hotdog !
     - Aha ! Şi ce-nseamnă ?
   - Câine fierbinte ! explică Vadim, uimit că Întâiul Demon tocmai îşi dezvălise dinţii.

     1 martie

     Din văzduhul firmei de lilieci se vede ceva la colţ de bulivar. Niscai buluc, balamuc, tarabe, cuşme. Şi ger. Din scăunaş, cânele Vadim arătă o cruciuliţă cu şnur pe-o tarabă :

      - Vezi ? 

     - Ce ? răspunse Întâiul Demon.

     - Isus ca mărţişor !
     - Aha !

    Apoi, cerul se scutură. Pe caldarâm picară nişte fulgi ca vălătucul.