16 ianuarie

Nu ştiu cum e cu inteligenţa şi prostia. Ştiu ceva, da nu cert. Care-i calitate, care defect ? Unde-i una, care-i aia ? Hm ! Mister. Vorbesc toţi, da nimic nu-i stabilit. Cotoiul Hamad, de pildă, îmi spunea mai ieri aşa :

- Fă !
- Băi, caisă, vorbeşte, mă, politicos !
- Ştii ceva ?

- Ce să ştiu ?

- Prostia e o calitate !

O fi ! mi-am zis eu.  De unde să ştiu care e şi care nu e expert în prostie ? De ! Între atâţia profesionişti, s-o pricepe şi Hamad. Întrebarea e : de ce să-l cred ? Adăuga el de toate. Că una, că alta. Că inteligenţa produce şi prostia mănâncă. Ce faci când eşti prost ? Stai la locul tău. Neam nu te mai doare capul. Stai şi măăăănânci întruna ! Când te doare burta, tot istalant e vinovatul. Că se cam ştie : criză de supraproducţie. A gândit ăla, a produs, te-a burduşit cu de toate. Şi eşti năuc întruna. Diurn şi nocturn. Ce să faci şi cum să faci cu atâtea minunate daruri ? Că se mai întâmplă una alat şi nu ştii ce să mai crezi. Par egzamplu,  m-am întâlnit deunăzi cu Lila Crosa Bum. Ca omu : urca dealul. Şi tot ca omu, i-am zis ceva simplu de tot :

- Te ne cede malis, sed contra audentior malis !

Şi ce crezi ? A belit aia ochii cât ceapa. Chiar s-a dat un pas îndărăt, Apoi a îngăimat aşa, spărietă rău de tot :

- Ce vrei, fă ! Ce bâigui ?

Aşa că i-am spus-o ca tot romănul :

- Nu ceda în faţa răului !
- Poftim ?!!
- Nu ceda în faţa răului, ci înfruntă-l cu mai mult curaj !

- Da ştii că ai dreptate ! a zis Lila deodată, absolut convinsă.

Acu, ce să zic ? Eu am rămas trăsnită. În viaţa mea n-am crezut că poţi convinge un om în drum. Aşa, fără pic de osteneală. Şi ce crezi că s-a întâmplat ? Cum stătea un pic dată pe spate, Lila Crosa Bum a cârmit-o brusc la dreapta. Din partea ailaltă tălâmbăia altul pe drum. Cobora şi el dealul. Şi ce crezi că văd aşa, ca la poligon ? Poc ! poc ! poc ! i-a şi pocnit Lila trei în bot ! Da scurt, fleoşc pleosc. Nici n-am avut timp să şuier. În fine, până să se oprească aia, m-am dumirit : era Alistar. Amantul ori soţul lu" asta, Lila Crosa Bum.  Cică om de treabă, prima-ntâia, numa bun de pus la rană. Da cam rău, soro ! Răăăău, bre ! şi nu se ştie de ce. Până să mă dumiresc eu - gata ! Aia l-a şi pocnit.

- Stai, fă ! am îndrugat, uimită. Ce dracu faci ?

- Cum ce fac ? N-ai zis tu ?

- Ce-am zis ?

- Să nu cedez în faţa răului !

- E ! Nu chiar aşa !...

- Da cum ?

- Păi, latinii spuneau că...

- Care latini, fă ? N-ai spus tu aşa ?

- Cum am spus ?

- Înfruntă-l cu mai mult curaj !

Şi eu ce să mai zic ? Prea multe n-am. Doar că, împreună cu Jupiter, zeul Pan a supt lapte de la capra Amaltea. E reprezentat pe cer de zodia Capricornului.  De ce ? Nu ştiu. M-a ascultat Lila Crosa Bum şi a plecat hotărâtă, cu ochii sus, în ceruri.

12 ianuarie

Adevărul e că-i greu de dibuit adevărul despre Vuza Buburuza. Mulţi ar şi renunţa să-l mai caute. Muncă dificilă, concretă. Nu aşa, ca-n parlament. E de citit prin tratate, de hălăduit prin natură. Totul la obiect şi subiect. Unii chiar ar spune că fraţilor, e lată rău ! Vine februarie, luna motanilor în călduri. Şi eu ce să fac ? Trebuie să-mi iau gardă de corp.

De fapt, cum e corect ? Mohamed sau Mahomed ? Mohamad ? Iisus ori Isus ? Şi ce-o fi trecut oare pe la geam ? O iluzie sau chiar Buburuza Vuza ? Mă rog : Vuza Buburuza.

11 ianuarie

Deci : lumea e cum ţi se spune, nu cum e în realitate. Interesant ! Dar nu prea înţeleg. Să zicem că mămica şi tăticu zic că pâmântul e plat, nu rotund. Ce faci ? Habar n-ai de Galileo şi Giordano Bruno. În familie se ştie tot ce li s-a spus : că pământul e plat. Sau că-s creştini ori musulmani. Numai că, la un moment dat, apare o familie excentrică. Mama şi tata. Stau ei ce stau şi iar stau. Şi nu spun copiilor nimic. Îi lasă aşa, ca-n pădure, fără nicio ştiinţă. Nimic despre pământul plat, rotund sau oval. Ori despre Iisus şi Mohamed. Şi ce faci la 20 de ani ? Eu cred că nimic. Cert e ce n-o să faci : un război religios. Păi, de ce să-l faci ? Habar n-ai că eşti creştin ori musulman. Ce să te-apuce aşa, din senin ? Te uiţi la om şi vezi ce vezi : că-i om pur şi simplu. Nu scrie pe fruntea lui că-i musulman. E, aici cred eu că vine şpilul. Dacă la 20 ani omul ştie că-i musulman, înseamnă că i s-a scris pe frunte. Da nu la exterior, ci altfel : la interior. Da cu mare artă, nu aşa, ca la proşti. Au lucrat acolo cu anii nişte meşteri cu dăltiţa. Băi, frate, şi ce lucrătură magnifică ! E drept, meşterii au mai stat, s-au hodinit. Apoi iar s-au apucat de treabă. Şi au sculptat cu mare meşterşug la interiorul frunţii cucuiul cu direcţia cea bună. Rezultatul e super. Cum vede ăla un om, vrea să afle dacă nu cumva-i creştin. Şi află. Apoi dă-i, arde-l, nene ! Ce nu ştiu eu cert e însă ceva foarte serios : ce-a trecut alaltăieri pe la geam ? Că mă frăsuiesc de nu mai pot şi nu aflu de nicăieri. Ştie careva precis ? Oare ce-o fi fost ? O pasăre sau Buburuza Vuza ? 

9 ianuarie

M-am interesat şi am aflat. Da nu aşa, ca amatorul. Ştiu cert : ieri n-a trecut o pasăre pe la geam. Era cu totul şi cu totul altceva : Buburuza Vuza. Evident, bine ameţită de falsa primăvară. Că şi asta când te ameţeşte, te ameţeşte nu glumă ! Şi fâşşşşşşş ! a trecut Buburuza Vuza pe la geam. Iar eu, ca proasta, am crezut că-i o pasăre. Apoi am văzut în înalturi ce-a văzut şi un pilot din avionul lui : un rechin la 2000 metri altitudine. Zbura şi ăla complet ameţit. Cum ? A, nuuuuu ! Nu pilotul, vere ! Rechinul ! Hai că mă faci să râd ! Cuuuuum ?!! Nuuuu, mă, cum să bea rechinul ? Era ameţit ? Nţ ! Nu cred ! Atâta că zbura. Exact în aceeaşi zi, sus, în înaltul ceriului, nişte olteni au văzut şi Luna înconjurată de ceva extraordinar de misterios. Era aşa ca un cerc straniu şi foarte colorat împrejurul ei. Un halou formidabil, , o lumină mare, uriaşă, portocalie. Aşa, de jur împrejur. Ce-o fi ? Păi, de unde să ştiu eu ? Să vedem ce zice Buburuza Vuza. O-ntreb mâine, când o trece pe la geam. Dacă nu, la primăvară.

Hm ! Mă uit pe geam şi nu ştiu ce e. Toamnă, iarnă ? Citeşte stăpânu Hilimon la ziar, la carte, pe internet. Dar nu cred să afle ceva sigur.

Găsiţi pe Mieloo !

Pierdut biped frumos. Răspunde la numele Mieloo. Îi plac lucrurile verzi şi Cola rece. La data dispariţiei purta blană şi plete. A fost văzut în zona site-ului matrimonial. Ofer recompensă. Rog seriozitate !

Probabil citeşte stăpânu ceva Heidegger. A apărut zilele astea o ediţie nouă. Sau, cine ştie, îl reciteşte pe Mateiu Caragiale. Ori alt scriitor de oraş. Păi, ce să faci pe vremea asta ?

Vând maşini de pocnit tare, electrice, de mână şi de picior. Merg impecabil, am fost mecanic.

Trece pe la geam o pasăre. Fâşşşşş !  Şi uite-o, s-a dus după perdea. Gata, n-o mai văd. Hm ! Ce-o fi, nene, afară ? Toamnă, iarnă ?

Moş Crăciun de Chişinău caut buletin de Bucureşti. Faceţi rezervări vin acasă la copii pe geam.  Impact maxim la etajele superioare. Nu ezitaţi !

8 ianuarie

Lumea nu-i cum este. E cum ţi se spune de mic. La doi ani, la grădiniţă, la şcoală. De-acolo afli că lumea e rotundă. Şi, mai ales, creştină ori musulmană. De n-ai afla asta atunci, în veci n-ai face războaie religioase. Dacă n-ai şti atâtea de mic, cu totul altfel ar fi lumea la maturitate.

3 ianuarie 2012

Femeie singură, Evlampia. Stă oleacă mai la deal. Are casă personală, moştenire de la părinţi. E aşa cum era, nu i-a făcut nicio modificare. Doar teiul a mai crescut. Şi buruiana vara. Azi, Evlampia s-a sculat dis de dimineaţă. Şi a avut o surpriză nemaipomenită. Cineva îi lipise pe uşă propriul anunţ matrimonial. L-a scos de pe internet cu tot cu poză şi i l-a lipit drept pe uşă.

Idealul meu este un bărbat inteligent, cu mare potenţial, care se culcă şi se scoală cu Dumnezeu. P.S. Nu-mi plac spânii.

S-a uitat Evlampia aşa, ca prin ceaţă. La uşă, la propria poză. Prea multe nu s-au mai întâmplat. Doar în văzduh a apărut un cârd de gâşte sălbatice. Şi astea păreau însă ca-ntr-un tablou rămas de la părinţi.