11 ianuarie

Deci : lumea e cum ţi se spune, nu cum e în realitate. Interesant ! Dar nu prea înţeleg. Să zicem că mămica şi tăticu zic că pâmântul e plat, nu rotund. Ce faci ? Habar n-ai de Galileo şi Giordano Bruno. În familie se ştie tot ce li s-a spus : că pământul e plat. Sau că-s creştini ori musulmani. Numai că, la un moment dat, apare o familie excentrică. Mama şi tata. Stau ei ce stau şi iar stau. Şi nu spun copiilor nimic. Îi lasă aşa, ca-n pădure, fără nicio ştiinţă. Nimic despre pământul plat, rotund sau oval. Ori despre Iisus şi Mohamed. Şi ce faci la 20 de ani ? Eu cred că nimic. Cert e ce n-o să faci : un război religios. Păi, de ce să-l faci ? Habar n-ai că eşti creştin ori musulman. Ce să te-apuce aşa, din senin ? Te uiţi la om şi vezi ce vezi : că-i om pur şi simplu. Nu scrie pe fruntea lui că-i musulman. E, aici cred eu că vine şpilul. Dacă la 20 ani omul ştie că-i musulman, înseamnă că i s-a scris pe frunte. Da nu la exterior, ci altfel : la interior. Da cu mare artă, nu aşa, ca la proşti. Au lucrat acolo cu anii nişte meşteri cu dăltiţa. Băi, frate, şi ce lucrătură magnifică ! E drept, meşterii au mai stat, s-au hodinit. Apoi iar s-au apucat de treabă. Şi au sculptat cu mare meşterşug la interiorul frunţii cucuiul cu direcţia cea bună. Rezultatul e super. Cum vede ăla un om, vrea să afle dacă nu cumva-i creştin. Şi află. Apoi dă-i, arde-l, nene ! Ce nu ştiu eu cert e însă ceva foarte serios : ce-a trecut alaltăieri pe la geam ? Că mă frăsuiesc de nu mai pot şi nu aflu de nicăieri. Ştie careva precis ? Oare ce-o fi fost ? O pasăre sau Buburuza Vuza ?