8 aprilie
- Adunaaaaa - rea ! răcni deodată Întâiul Demon.
Ştii cum a sărit Vadim ? Ca ars ! Nu se-aştepta neam la aşa ceva. Stătea liniştit în scăunaş. Aer, soare. Şi zburau de mai mare dragu. Iar pe-ăsta l-a apucat răcnitul. Normal că s-a burzuluit :
- Ce urli, băi, tămpitule !
- Ssssst ! Stai să vezi ! Adunaaaaa - rea ! urlă iar de zângăni valea.
S-a uitat Vadim ca prostu de jur împrejur. Da nimic nimicuţa. Nu venea nimeni de nicăieri. Chgiar gândea că, poftim, s-a scrântit şi demonu. Dracu ştie ce adunări or fi în capu lui.
- Ce urli, mă, ca nebunu ? îl iscodi iar, uimit.
- Păi, vezi ?!! zise acela complet fără rost.
- Ce să văd ?!!
- Când îi strig pe nume ! Poftim !
Şi chiar asta făcu. Săltă în picioare, se răscrăcără şi puse o mână pâlnie la gură. Apoi răcni ca turbatu :
- Să vină Aliţă Şnuuuur !
Şi a venit Aliţă Şnur. Cum - habar n-am. Da a venit. Aşa că Întâiul Demon urlă din nou :
- Să vină Chiţ Chiiiiiiiiţ !
Şi a venit. Cel mai rapid şoarec din mahala s-a înfăţişat pe dată. În ultima vreme se oploşise la Ulanda Treiochimov Pletea. O ştiţi. E duduia cu verze decorative, şforlichi şi scrânţuici plantate în grădină. Nu ştii dacă-s de mâncat sau pentru vrăji. Auzise Chiţ că madama asta are şi nu ştiu ce dihanie care mâncă fel de fel. Şi i-a tunat prin cap că gata, asta-i salvarea lui, îl mâncă şi pe el. Astfel s-a dus glonţ să se mântuiască. Da ghinionu-i ghinion. Dihania e vegetariană, mâncă verze, scrânţuici şi şforlichi, da nici vorbă de şoareci. Rămas teafăr, Chiţ a făcut una boacănă de tot : s-a apucat de scris poezii. Pentru toată lumea, da şi pentru Întâiul Demon. La care s-a şi prezentat acum cu o hârtie trecută pe sub botul cânelui Vadim.
Poem dedicat doamnei Ulanda Treiochimov Pletea
Plouă, nene !
Plouă, plouă, plouă,
Iar îs sloi de rouă !
Şi când închid ochii
Pică-ntruna strochii !
Iar o să fiu ploaie
Când luna se-ndoaie ;
Câtă mi-o fi setea
Dragă doamnă Pletea ?
Oaia cu telenga
Pe deal o ia benga...
Şi eu ce să fac
În rai sub copac ?
Plouă, plouă, plouă
Iar îs sloi de rouă !
Deodată a răcnit Întâiul Demon :
- Figmund !
Şi a venit.
Apoi iar a strigat :
- Să vină Ofelia, Fofelia, Napoleon !
Şi au venit.
- Să vină Shakespeare, Sonathan Jwift, Luca din Efes !
Şi au venit toţi.
Acu, ce să zic ? Întâiul Demon privi adunarea cu ochi mari. Reglă, focaliză fiecare capodoperă în parte. Panoramă totul ca însuşi Dumnezeu şi grăi :
- Ai văzut ?
- Ce să văd ?
- Toate au un nume !
- Aha !
- Şi vin dacă le strigi pe nume !
