27 noiembrie

Hamad şi Andreluşa îs hăt sus, în cireş. Stau la cioace, una alta, cum să-l salveze pe stăpânu Hilimon. Gata, nu mai are bani. Ultimul, lipit de fundul pungii. Da ce să faci ? Să-l dezlipeşti acu sau mâine ? Cam asta-i : criză mare ! Şi proşti câtu-i lumea. Pe trotuar, în balon, la buget şi în guvern. Full, vere ! Au ăştia aşa o putere de convingere, că nu ştii când e una alta, basm sau realitate. Degeaba mă frăsuiesc eu, Agentul 007, Hamad, Andreluşa, Lizdăkina, familia Hupăl Pupăl, Cap de Plastic şi chiar văru Hupcăilă. Nu mai vorbesc de fata lui Pupache şi bufniţica Eium. Toţi sunt îngrijoraţi peste poate de soarta stăpânului Hilimon. Poftim : cotoii Hamad şi Andreluşa ascultă chiar acum ce vorbesc ele înde ele surorile Citi Hop Zdup. Cine ştie, poate spun astea ceva mai legat, o soluţie minune. Vecina, profă de angleză, o-ntreabă pe aillaltă, rămasă la ţară la coada vacii :

- Cum să fie, surioară ?

- Ce să fie ?

- De floare sau bostan ?

- Bostan !

Bagă profa mâna-n sac, o scoate pumn de seminţe. Le-nşiră pe-o tigaie şi poc ! poc ! sfârrrrrr ! Gata, sunt numa bune de spart. Cranţa cranţa, fâlfa folfa - mânâncă astea la seminţe de bostan ca batoza. Şi spun una alta fix ca-n parlament.

- Auzi, fă ? zice aia de la ţară.

- Aud !

- Ce faci când te-ntâlneşti cu popa-n drum ?

- Cum adică ?!!

- Păi, cine zice săru mâna ?

- Poftim ?!!

- Care zice, fă ? Tu sau el ?

- Cum cine ? E la fel ca la tine...

- Cum să fie la fel ? se minună aia.

- Dacă-ţi spun !

- Nu-i altfel la oraş ?

- Nu !

- Hai, las-o !

- Serios ! E la fel !

- Şi de ce-ai mai făcut facultatea ?

Huuuuuştiuliuc ! se auzi pe dată din cireş. Picase Andreluşa taman din vârf.

- Stai, mă ! se spărie Hamad. Unde dracu te duci ?