12 decembrie

Foarte nedumerit cânele Vadim, Da ştii cum ? Tare de tot !

- Bă ! strigă el spre Hamad.

Cotoiul - sus în pom.

- Ce vrei, mă ? zise el, mirat.

- Unde-i stăpânu ?

- Care stăpân ?

- Hilimon !

- E, na ! Scrie !

Andreluşa - alături. Beli ochii cât ceapa.

- Scrie pe dracu ! adăugă el, iute.

Dincolo de uşă se fâţâia o umbră.

- Făăăăăă ! se proţăpi Vadim. Frăgezicooo !

Umbra - nimic.

- Făăăă, surdo ! Frăgezicooooooo !

Ieşi Frăgezica în uşă, privi cătu-i ograda. Şi zise :

- Eu nu-s Frăgezica ! 

- Da unde-i ? se miră Vadim.

- S-a dus să fete !

- Cum, fă ?!! Acu iarna ?

- Da !

- Făăă ! Iar umbli cu fofârlica !

- Care fă, băi, prostule ! se auzi din drum. Care fofârlică ?

Privi Vadim perplex. Păi, nu ? Era Ilaura, fata lui Pupache.

Nu aia, vere ! Ailaltă !

- Ce-i, fă ? grăi cânele. Care-i chichirezu ?

- Eu nu-s fă cu tine !

Păi, daaaa ! Ce crezi c-avea fata în mână ? O carte : Giordano Bruno, Opere complete. Libro stampato con il contributo Ministero degli afari esteri de la Republica Italiana.

Din pom Andreluşa întrebă :

- Ce faci, fă, Hilauro ?

- Care fă, băi, panaramă ?

- Frăgezico ! zise şi Vadim. Unde-i, fă, stăpânu ?

- N-auzi, mă ?

- Ce s-aud ?

- Eu nu-s Frăgezica !

Acu, ce să zic ?

Dinlăuntru se auzi un suspin. Apoi lipa-lipa nişte paşi. În uşă apăru Rosa Sinensis. Pe cuvântu meu ! Era însăşi trandafiroaia c-o floare la sân.