6 decembrie

    M-a vizitat Moş Nicolae de Mira Lichiei. Nu ştiu cum, pe unde a intrat. Nu cred că pe horn. Mă uit, dar nu-i niciun semn. Am găsit însă o hârtiuţă sub pernă. Scrie pe ea ceva sibilinic : Oare exist ? Am citit o dată, de două ori. Da nu pricep : cine să existe ? Şi iar mă uit în sus, pe horn. Aiurea ! Nu se vede nimic important. E aceeaşi funingine neagră, mată. Ies afară, privesc roată împrejur. Hm ! E ceva suspect pe-aici. Cânele Vadim citeşte aceeaşi hărtiuţă. Şi stă în troian, total nedumerit. Săltăm amândoi privirea spre hornul doamnei Citi Hop Zdup. Vecina, profa de angleză. Numa că de-acolo iese doar un firişor de fum. Atâtica nu dezleagă misterul. Ceva mai la vale, dincolo de gard, sticleşte fereastra mâţei Lizdăkina. Nu ştiu dacă a vizitat-o şi pe ea arhiepiscopul de Mira Lichiei. nsă pe gheaţa din geam are un text ca un vitraliu. Straniu, pare zgâriat cu gheruţele : 

Singurătate

În codru ce treci

Zilele reci

Cu mine în veci,

Cu mine petreci

Singurătate

.