marți, 14 decembrie 2010

puPICI !

Romanţ matrimonial

În care se va vedea că iubirea e ca spaţiul Schengen : fără frontiere. Sufletul îţi este pururi o rană. Aripile-ţi ard în focul iubirii, zdrobindu-se de un pământ pustiu şi zadarnic. O aştepţi mereu să te aline şi să te chinuie. Pe lângă suferinţele lui dacă dragoste nu e nimic nu e, moartea e incomparabil mai blândă. Ce mai încolo şi-ncoace, adevărul e unul, dar adevărurile sunt mai multe. Importantă e anafora, cum, când şi pentru ce se dă ea. Da şi psihologia inconştientului, Figmund şi etcaetera.

    Aşa cum e înrămat şi colorat, monitorul pare un acvariu. Înlăuntru, fel de fel de peşti şi alte fenomene stranii. De pildă, oameni ca submarinul. În faţă, stăpânu Hilimon cu ochii ţintă în ecran. Apoi opa şi eu din fotoliu drept pe umăr. Literat cu mâţă pe umăr ar fi o imagine trăsnet pentru Salvador Dali. De altfel, cam din categoria asta e stăpânu. Are şapte mâini, trei umeri jumate şi vreo şaişpe ochi. Şi numa la doi are ochelari de protecţie. În rest, pentru ceilalţi paişpe e aceeaşi imagine pe monitor : Întâlneşte dragostea ! Simplă, color, edulcorată - cum o fi. Cu mâinile e ceva mai complicat. Uite cum stă socoteala din umghi matematic. Două sunt la taste, da şi la mărul de-alături. Pe care îl ia şi haţ ! muşcă din el de pârâie. Alelalte cinci mâini fâlfâie prin văzduh ca să prindă omuleţii care sar din acvariu. Pentru că asta fac. Se mişcă în monitor ca submarinul, apoi sar în aer ca nava cosmică. Normal că, proiectate din zona cu întâlneşte dragostea, fiecare fiinţucă ajunge în văzduh înfăşurată într-un mesaj de iubire. Şi, imediat, o prinde stăpânu c-o mână. Iar cu alelalte îi desface îndată mesajul strâns lipit de trup. Da cu mare grijă, să nu le zgârie vreun picioruş. Poftim, uite ! Chiar acum a prins una extrem de înamorată. Se vede clar asta din mesajul pe care-l reproduc întocmai :
     puPICI !
    Hm ! Iaca. Din acvariu au sărit o ea şi un el :
     Sincera, cu simptul umorului, deschisă la toate sufleteşte.
     Am fost, sunt şi voi rămâne Eu.
    Oho ! De-aia-i nevoie de mâini multiple : sar din adâncuri trei năluci deodată.
     In viaţa trebuie sa fii ptimist.
     O femeie blonda, dar cu ceva in cap.
    Dragii mei... micşoraţi pozele ca imaginea sa se poata incadra in desktop... E si in avantajul celor care au uitat sa-si curete unghiile...Inainte de a se poza, se vede negreala de sub unghii...
   În fine, uite una care se-aruncă până-n tavan şi strigă din răsputeri :
    Unde esti, gargarita vietii mele ?!!
  Se înţelege că pentru aşa sentimente fără fruntarii nu-s suficiente două mâini. Specialiştii spun că n-ajung nici şapte. Cert e că dinamica refulării are de toate, cu o excepţie : topică. E o ordine, o logică a primei părţi urmată de a doua. Dar, când e vorba de dragoste, nu mai bagi mâna-n foc : prima parte e răsturnată de a doua. A doua e răsturnată de a treia. Apoi pică şi a patra. De fapt, la ce-ţi mai trebuie topică ? Că la urmă tot acolo ajungi : Unde esti, gargarita vietii mele ?

Un comentariu: