16 mai
    Hm ! Lumină ca la masoni. Osiris, Luna, Isis. Acuş vine şi sărbătoarea solstiţiului. În cireşul lui Hamad e un binoclu mistterios. Atârnă de-o crenguţă. Mă uit prin el şi tresar. Văd bannerul LIZDĂKINA PREŞEDINTE şi un soi de coştereaţă drept sediu de campanie. Împrejur sunt stârci albi ca fantomele Ku-Klux-Klan. Fiecare struţ are alături un pluton de vaca domnului. Patrulează de colo colo gândaci multicolori ca soldaţii papei. Un sconcs mătură curtea cu stufoasa-i coadă. Uite şi un popândău beat, cu coada sus ca suliţa. Sus pe coştereaţă e un cuvânt cu majuscule : HIRAM. La intrare, un ghişeu : Relaţii cu publicul. În spatele său e o gnişcocoriţă cu buze mari. Poftim ! Apare Hamad şi zice :
    - Vreau şi eu !
    - Ce ? zice gângania.
    - O relaţie cu publicul !
    -  De care ?
    - Cum de care ?!!
    - Normală ?
    - Normală !
    - Intraţi, vă rog !
    Şi-a intrat. Apoi trece o juma de oră. Şi încă o oră. În fine, iese. Da să vezi cine-l conduce : Lizdăkina ! Mă reped s-o flocăi, da gata. S-a făcut ceaţă în binoclu. Pe sticlă a rămas acelaşi cuvânt misterios : HIRAM. Până să mă dumiresc ce-i, ce-o fi, aud de undeva o şoaptă :
    - Psssst !
    Ridic privirea şi-o văd în drum pe madam Hupăl Pupăl. Are în mână o cofă plină cu apă. Şi mă îmbie râzând :
    - Vrei apă de Madagascar ?
    Cam aşa era. În cofă e apă rece, proaspătă. Luată chiar acum dintr-un nor adus de vânt din Madagascar. Evident, madam Hupăl Pupăl l-a priponit c-o sfoară deasupra României. Până s-o rupă furtuna, a şi umplut o cofă.