3 mai

    S-a dres păsăroiul Luca din Efes. Simplu, cu zeamă de varză. Ştia la fix unde-i : în butoiul din magazie. A intrat pe-o gaură. Linca-linca din butoi şi gata. I-a trecut mahmureala cât ai clipi. Apoi s-a uitat de jur-împrejur. Phiiiii ! ce privelişte ! Butoaie, boarfe vechi peste tot. Cabluri, sârme, duium de peturi, chei, şuruburi, rafturi, pânze de paianjen. Mai bine haida afară. Uite colo o gânganie. Ce-o fi, ce n-o fi -  altceva e important : pare trăsnitor de apetisantă. Zvrrrr ! Gata. A şi găbjit-o. Acum hopa cu ea în plisc la madam Hupăl Pupăl din vârf de stâlp.

    - Poftim ! zise. Poftă bună !

    - Ce e ? zise ea, dând-o iute pe gât.

    - E ! Nu ştiu ! Da mă uit în carte !

    Până s-o deschidă, doamna căscă ochii cât ceapa. Răcni uimită :

    - Bă ! Umblă prin burtă ca dracu ! Ce mi-ai dat ? 

    - E ! O gnişcocoriţă !

    - Văăăă-leu ! Asta era ! 

    - Ce ?

    - Azi e duminica de post la gnişcocoriţe !