17 februarie

După ce-a plecat Tinca Hihalinca, madam Citi Hop Zdup, profă de angleză, a stat frumuşel de vorbă cu Hamad şi Andreluşa. Nici nu era greu. Se ştie doar cum sunt poveştile de iarnă :  exact ca-n viaţă. Ştiţi locaţia şi personajele. Cotoii erau acolo sus, în geam. Lângă ei, musca de februarie. Priveau toţi înlăuntru şi ascultau smirnă.

- Băi, fraţilor, le zicea madam, extrem de mirată, Tinca Hihalinca chiar s-a întâlnit cu ăla ! 

- Cu cine ? a zis Andreluşa, căscând ochii.

- Cu ăla ! Ticu Hihalache !

- Hai, las-o !

- Pe cuvântu meu ! S-au întâlnit şi s-au uitat unu la altu...

- De ce ?

- Cum de ce ?!!...
- De ce s-au uitat ?
- Păî, aşa-i în amor ! Te întâlneşti cu omu şi stai un pic...
- Ca să ce ?
- Ca să te uiţi la el... 
- Atât ?! Doar să te uiţi ?!!!...

- E, na ! Au şi vorbit...

- De ce ?

- Ce de ce ?

- Doar au vorbit ?!!...
Râse madam Citi Hop Zdup. Aşa, încetişor.
- Păi, voi ce credeţi ?!! adăugă ea, foarte şugubăţ.
- Păi, noi nu credem ! zise şi Hamad.
Care, se ştie, e la fel de şugubăţ. Aşa că o au întrebat-o pe doamna ceva foarte serios :
- Auzi, tanti ? Întreb şi eu o întrebare...
- E ?!!
- Cu ce se ocupă ?
- Cine ?
- Ticu Hihalache !
- Cu Tinca ! răspunse Andreluşa de-alături, foarte prompt.
- Lasă, mă ! Ştiu ! se hlizi Hamad. Da aşa, în general, ce face ? Vinde, cumpără ? Din ce trăieşte ?
- Păi, daaaaa ! răspunse madam. Asta l-a întrebat şi Tinca !
- Şi ? Ce-a zis ?
- A zis că vinde !
- Ce vinde ?
- Apă uscată !
Bzzzzzzzz ! zbârnâi deodată musca de februarie. De ce ? Pentru că nu-i venea să creadă. Poveşti, poveşti, da nici chiar aşa ! Care apă uscată ? De unde, nene ?!!
- Aha ! zise şi Hamad.
- Păi ! întări Andreluşa, scurt.
Da asta e, nu-i nicio exagerare.  Omul e capabil de orice, inclusiv de-un lucru bun. Principalul este să crezi. Şi să nu cercetezi. Dacă nu crezi, e naşpa. Suferi şi te tulburi. Bzzzzzzzz !