Mortul cu cravată

În care aflăm că vin cocorii, nu însă şi de ce

-----------------------------------------------

S-a zbicit de primăvară. Ici colo mai e câte-un pâlc, o zăpadă fără creier. Stă în drum ca proasta. Pe tina umedă şi-n zări pe coclauri. Se duce greu anu ăsta. Vin cocorii şi nu se ştie de ce. Motivul pentru care vin. se duc, se-nvârt aiurea - na ! Cine să-l ştie ?!! Nu-l spune nici Yasunari Kawabata în O mie de cocori. Vin şi alte păsăruici. Din Japonia, Rusia, Africa. Sau de pe Marte, ca-n Jurnalul mâţei Frăgezica. Coboară, se uită.  În faţă, de jur împrejur. Şi n-au ce mânca. Dau din plisc şi n-au ce mânca. Flişc-fleoşc ! De ! Zăpadă fără creier. Ţine tot sub gheaţă. Şi cotoiul Hamad vede asta. Stă sus pe-o cracă în cireş. Sau cais, ce-o fi acolo. Cine să-i deosebească aşa, fără frunziş ? Lângă el, panarama de Andreluşa stă călare pe-un ştiulete de porumb câtu-i el de mare. L-a manglit de undeva, l-a aşezat fix în crăcană. Apoi s-a pus cu zgaiba pe el. Şi cântă nişte prostii de-l lasă mască pe însuşi sfântul Mina :

La la lio lio la

Ce frumos e-n ţara mea !

Mă amuz şi mă abuz

Stând cu cucu-n cucuruz !

Chiar aşa ! Pe cuvântu meu dacă ştiu de unde le mai scoate ! L-a învăţat magariul de Hamad sau e şi el un învâţat - habar n-am. Cert e că nici al păgubiţilor sfânt Mina nu ştie ce să mai creadă. Stă în drum însoţit de patronul de la S.C. Bre Costică SRL. Pe patron îl cheamă Nae, dar i-a zis firmei aşa pentru că pe vecinul lui îl cheamă Costică. Cum ăsta are o firmă, S.C. Haine cu Furca SRL, care merge foarte bine, a zis că face şi el una care  merge mult mai bine. Ca să-l atenţioneze pe vecin, i-a zis firmei Bre Costică şi i-a dat drumul. Şi de-atunci se tot duce înainte de-a berbeleacul. Acu, habar n-am de ce stă domnul Nae în drum cu al păgubiţilor sfânt Mina. Mai ieri îi auzeam pe Andreluşa şi Hamad şuşotind în pom că vecinii Costică şi Nae s-au împăcat. Chiar au făcut şi o alianţă nemaipomenită soldată cu fondarea unei firme comune extrem de profitabilă : S.C. Mortul cu cravată SRL. Servicii funerare de lux. Să vezi însă ce strategie extraordinară. E implicată şi doamna Lyllya, nevasta vecinului de care este domnul Nae îndrăgostit în secret. Care, potrivit protocolului, aşteaptă convoiul mortuar la poarta cimitirului. Dar nu aşa, solo. Are treaba ei precisă : întinde un banner de-a currnezişul în versuri. Mă rog : în versuri de-a curmezişul. Acolo,  între stâlpii veşniciei. Unde, precum cocorii la dus-întors, nu se prea ştie ce rost are topica şi de ce are mortul cravată :

Sunt o rază de speranţă,

Sunt o adiere blândă

Sunt un val ce se înalţă

Pân'la tine să ajungă !

Acu, ce să zic ? La poarta veşniciei n-are rost să afli rostul topicii şi al cravatei la mort. Astea le afli, precum Lyllya, înainte să ajungi la poartă. Femeie simţitoare, a înţeles de mult oful vecinului. Şi i-a scris totul în mare secret. Pătrunde în inima mea prin toţi porii ca un val de căldură şi mă întreb cine eşti, cine sunt eu, cine suntem noi ?!! Vântul adie şi înalţă în valuri de mătase ca să ajungă până la nunta nepoţilor nenăscuţi şi în suflet rămâne măcar raza de speranţă ce aprinde iubirea. Dansăm singuri pe ringul astral, luminile sunt umbra ce dansează pe cuibul inimilor noastre. Firele de iarbă se leagănă pe adierea blândă a vântului. E iarnă şi n-ai să mă mai poţi scutura de pe tine. Sunt o rază de speranţă şi de tine plâng şi te laud în plină adiere. Sunt Lyllya, te iau şi nu te mai împrumut nimănui niciodată.

- Auzi, sfinte ?!! Mă lămureşti ? zise Hamad din pom.

- Aud !

- Ce rost are cravata la mort ?

Păi, na ! Ce să-i faci dacă Doamne Doamne te-a dotat cu un auz atât de fin ?