Circuitul apei în natură

Teoria lui Hilimon

Trei ştiinţe se ocupă cu studiul circuitului apei în natură : hidrologia, meteorologia şi hilimonia. De-aici vine şi cea mai misterioasă formă de circuit : potopul. E amintit şi-n Biblie. Deci credem şi nu discutăm că apa circulă în stare lichidă, solidă sau gazoasă. Se ştie şi de ce : radiaţie solară, gravitaţie. Din firicel se face pârâu, râu, mare şi ocean. Prin evaporare, condensare, advecţie, sublimare, foliaj, infiltraţie, topire, scurgere, capilaritate.  Numit şi ciclu hidrologic, ciclul apei există în două moduri : ca-n carte şi ca-n realitate. Hidrologia şi meteorologia sunt ştiinţele din cărţi. Hilimonia e ştiinţa realităţii. În cărţi sunt trei teorii privind circuitul apei în natură. Teoria meteorogenă aparţine filosofului grec Xenofan din Colofon. Grăieşte despre neptunism : în trecut, apele acopereau integral uscatul. Care uscat, potrivit observaţiei lui Hilimon, nu exista deloc câtă vreme totul era sub ape. Spune filosoful că solul e erodat şi antrenat spre oceane, regenerându-se după dispariţia completă a uscatului. Creşte din mare, ocean. Mările sunt originea norilor ce-şi revarsă ploaia în ocean. Soarele şi stelele sunt generate tot de nori, curcubeul fiind o formă speciala a norului. Altă teorie, a genezei din aer, e a lui Anaximene din Milet : aerul se transformă în apă şi pietre, apoi în foc prin diluare. Diogene din Apolonia a adăugat că din concentrarea aerului se produce şi nămolul născător de viaţă. Aristotel a extins teoria spunând că apa din aer se condensează şi ajunge pe sol ca precipitaţii ce se scurg în mare. Dar nu spune cum ajunge din mare în aer. Sau în vârf de munte, cum se-ntâmplă în natură şi teoria lui Hilimon. Care-i şi cea mai apropiată de teoria geogenă. elaborată de Hipon din Samos. Acesta spune că pâmântul pluteşte pe oceanul planetar. Apa subterană se infiltrează prin pământ, se evaporă în atmosferă şi se-ntoarce în mare prin precipitaţii. După ce a fost susţinută de Thales din Milet şi Platon, teoria este dezvoltată de Hilimon. 

În natură, apa circulă invers ca-n cărţi. Manualul şcolar spune că apa din mare se evaporă în atmosferă şi se-ntoarce în mare prin precipitaţii. Teoria omite elementul esenţial : izvorul. E jos, la mijloc sau vârf de munte. Plouă, nu plouă - izvorăşte. Iarna ninge şi zâpada nu se topeşte şase luni. Dar izvorul nu-i afectat. Apa ţâşneşte în cantitate constantă şi din vârf de munte. Explicaţia geogenă dată de Hipon din Samos, Thales din Milet şi Platon e completată de Hilimon. Toate teoriile enunţate omit principalul fenomen : forţa centrifugă. Aceasta împinge apa în sus prin măruntaiele pământului. E ca la maşina de spălat :  rotaţia aruncă apa spre exterior. Se ştie acum ce nu ştia Platon. Pâmântul se învârte. Se formează astfel o uriaşă forţă centrifugă care absoarbe apa din subteranul plăcilor tectonice şi o transformă în izvor. Astfel se explică prezenţa izvorului jos, la mijloc şi-n vârf de munte. Legătura cu ploaia sau ninsoarea e insignifiantă. Apa de ploaie ori zăpadă umflă şi tulbură pe moment matca de scurgere, nu izvorul în sine. Plouă de rupe pământul şi izvorul e tot limpede. E simplu : vine din străfunduri, nu din ploaie. Fenomenele sunt deosebit de complexe. Spectaculosul gheizer e format de gazele ce aruncă apa tectonică în văzduh. Direcţia cursului apelor, aceeaşi cu excepţiile datorate anomaliilor de relief, e dată de rotaţia pâmântului. Cutremurele vin din încălecarea uriaşelor plăci tectonice plutind pe oceanul planetar subteran. De azi , apa va circula şi-n manual la fel ca-n natură. 

Astfel, Jurnalul mâţei Frăgezica dezleagă o mare enigmă. Data : 21 noiembrie 2012. O lună înaintea sfârşitului lumii prevestit de calendarul mayaş. Se observă deja un exces de castori, stăvilare şi lacuri apărute ad-hoc. Urcă nivelul oceanului planetar. Marele secret generat de misteriosul fenomen al încălzirii e acesta : cu cât va creşte bilanţul hidric global după sfârşitul lumii ? Şi încă unul : e vreo diferenţă între adevărul naturii şi prezenta ipoteză ? Hilimonia, a treia ştiinţă, e fără echivoc. Suntem la mâna cărţilor, a naturii şi teoriei lui Hilimon.