3 noiembrie

Ieri am aflat cum trece nevăzutul. De-aia m-am şi. Hm ! M-am şi ce ? Sincer, habar n-am. Ştiu eu ce şi cum ?! În fine. Stăteam bine mersi în cais. Ca-n vis, hârţa - pârţa pe-o cracă. Pică frunza. Număram ca-n somnul lui Chiţ : una, doi, a treia. Şi priveam printre gene ograda doamnei Citi Hop Zdup. Ca stăpânu : se uită de spui că nu vede nimic. Prin geam se zgâia şi Lizdăkina, mâţa mason. Ce-o zări asta - nimeni ştie. Şi deodată - hop ! Rarisimă vedenie : profa Zdup era la taclale cu madam Puperca. Păi, cum asta ? Rar dă Puperca pe-aici. Cum apare, o şi ia profa la examen. Ia zi-i, fă ! Cu cine te-ai mai... ?!! Da ăsta-i adevărul. Pupă Puperca precum ciuperca : tot ce prinde. Până i-a zis unu puperca. Simplu, ca bună ziua. Da ieri a fost ca la teatru. Privi Puperca spre madam Zdup. Zgândări praful cu talpa. Şi grăi scurt :

- Auzi ? 

- Ce s-aud ?

- M-am măritat !

- Zău ?! Cu cine ?

- Cu Vânătorul de Cleşti !

- Aha !

Întocmai. Ca anul trecut, Puperca anunţă ceva banal : iar pică frunza. Zău c-aş spune mai multe. Da o să mă acuzaţi iar că femeile nu ştiu să ţină un secret.