11 decembrie 5012

Guvernul Mondial

Cabinetul 7 Retro Lizdăkina

Sectorul Mari Dezvăluiri

Comunicăm public azi, 11 decembrie 5012, cum a început destrămarea Uniunii Europene în urmă cu 3000 de ani. Decrepirea ciudatei încropiri a început pe 9 decembrie 2012 în România, cu ocazia alegerilor parlamentare. Câştigate zdrobitor cu 60% de Uniunea Social Liberală (USL), alegerile au fost urmate de o bătaie generală în parlament cu ocazia primei şedinţe legislative. Motivul discordiei a fost controversatul proiect de lege privind interzicerea bărbieritului. Iniţiatorul, o muiere foarte hotărâtă, a adus ca argument Biblia, pe Isus cu urmaşii, călugări, popi, savanţi. Inclusiv patriarhul Daniel. Toţi cu bărbi care mai de care. A indicat apoi şi sfânta natură. Care-i perfectă, imuabilă, implacabilă. N-a decis degeaba ca bărbatului să-i crească barba indiferent de câte ori şi-o rade. Natura face totul cu un rost desăvârşit. A hotărât că bărbatul are veşnic păr pe faţă ? Gata, finito ! Nu te-apuci să-l hărjâi zilnic ca să te crezi mai frumos. Şi rolul ştiinţific e bine determinat : are un nu ştiu ce la palpare-pipăire în semiîntuneric. Başca un nu ştiu cum. De-aici a şi început bătaia. Ca să fie mai explicită, muierea l-a chemat pe unul cu barbă lângă ea. Şi s-a întâmplat previzibilul imprevizibil : s-au repezit vreo zece spre pupitru. Motivul e natural : hotărâta era şi a dracu de frumoasă.  Avea de toate, inclusiv nişte ţâţe de numa-numa. S-au năpustit parlamentarii gloată ca la Elena din Troia. Cam toţi, pe doctrine şi partide. Argumentul general era ca muierea să aştepte cu proiectul până le-o creşte barba tuturor. Aşa e democratic. Votează toţi în ştiinţă de cauză. Da a apărut unul cu o trăznaie ad-hoc : palpapipăitul la muiere e mai presus ca raţiunea. Asta a şi fost scânteia. Caftul general s-a declanşat fără a se înţelege dacă "palpapipăitul la muiere" se referă la raţiune ori fenomenul în sine. Bătălia s-a extins rapid în stradă. Apoi în toată România şi Uniunea Europeană. Asupra palpapipăitului a-ncercat să se pronunţe şi CEDO Strasbourg, ironizată în operele misteriosului Hilimon drept CEDO La Tuta. Dar curtea s-a prăbuşit odată cu uniunea. Explicaţiile sunt bune măcar după 3000 ani. La Tuta e o subtilă combinaţie între swiftiana insulă zburătoare Laputa  şi româneasca tuta : persoană care vorbeşte vrute şi nevrute ; prostănac, tont. Un magistrat La Tuta câştiga într-o lună cât preşedintele României într-un an. Lunecuşul prăbuşirii s-a iuţit şi datorită unui detaliu ce părea insignifiant : pe  9 decembrie 2012, în România a fost cod galben. Aparent, pentru că a nins năprasnic.