Penultimul semizeu

Freudică - prin zăpezi. Şi hop ! un salt. Încă unul. Şi gata. E chiar la mine-n prag.

- Fă ! grăi, scuturându-şi fulgii. Nici azi nu ţi-e foame ?

- Nu ! am plesnit eu gheruţele, râzând. 

Şi sus cu el pe braţ. Mintenaş l-am ardicat.

Cum să spun ? L-am pupat drept pe botic. Zău aşa ! Nu ştiu ce mi-a venit.  Parcă-s în desene animate. Şi asta e. Freudică, mare şmecher, profită. Întâi m-a luat de mustăţi. A răsucit una. Dres, întins, netezit. Apoi şi-a dat drumul lent pe fir. Ca alpiniştii. Gata, e jos. S-a culcuşit la mine-n poală. A mai mormăit nu ştiu ce de o dilemă. N-am înţeles cine-o are. El, alţii, toţi. Apoi sfor sfor sfor. E ca pruncul, adormit tun. Acu am şi eu aşa, un soi de toropeală. Ba închid ochii, ba mă uit la stăpân. E acelaşi dumirit nedumerit. Ştiu eu ? Să dorm ori să stau la amintiri ? Habar n-am. Sub pleoape a rămas atât : ajunul Crăciunului. Când am sărit un gard, un şanţ, o afumătoare. Scara fusese deja pusă. Nu ştiu de cine, da era. Iute m-am suit pe hornul Lizdăkinei. Întâi balanga holanga. Pe trepte, lut şi cărămizi. Apoi iute iute. Şi gata-s în vârf. Acu, uite. Stau în văzduh ca santinela. Roată - roată cu privirea prin mahala. Panoramă, panaramă. Case, copaci. Zăpezi cât gardul. Ia poftim şi ograda Pupercăi. Erau acolo patru. Ea, un om, un porc şi Întâiul Demon. Da nu ştiu clar cum. Parcă-s lipiţi de fumul cosmic.  Azi nu mai e.

- Cine ? mormăi Freudică în somn.

- Porcul !

Cum spuneam, azi e Crăciunul. Zeu stelar geto - dac. N-am spus asta ? Păi, am aţipit.  E fum mult, alb - vineţiu. Pale pale peste mahala. Hodină, un chiot, nişte clopoţei. O stea pe cer. În fine, ca oamenii : sărbătoare. Astăzi s-a născut Ezus. Penultimul semizeu. Iisus, Isus, Jesus. Dragostea Mariei cu Zeul. Prima icoană e pe Columna lui Traian. Primul chip, prima enigmă. Noul Testament e aproape identic cu NOF DIADIS, misteriosul text lăsat de crestonai, trib traco - get. Balul începe undeva sub streaşina serii. Sfârşeşte în zori cu Periniţa, dans ritual geto - dac. Vine şi un uşor huruit. Nu ştiu cum, de unde. Apoi mă dumiresc. E limpede. Întâiul Demon începe curăţarea văzduhurilor. Încă puţin şi gata. Văru-său Încuratu a lipit un fulg şi de Freudică. Nu cred să mai doarmă mult.