Imago

Am aflat esenţialul : bufniţica Eium e Anastasia. Fiica din a doua căsătorie a lui Dimitrie Cantemir, strămoşul lui Cimitrie Dantemir. Adevărul e că s-a deghizat. Născut la 1673 în comuna Fălciu, celebrul său tată a fost întâi zălog la Înalta Poartă. Apoi capuchehaie la Constantinopol. Adicătelea ambasador. Se-nţelege că a urmat domn la Iaşi, om politic, scriitor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, muzicolog, istoric, lingvist, compozitor. Şi mason, când avea vreme. Astfel că, exact ca-n poveşti, fu înmormântat în trei locuri. În Rusia la Dimitrovka. Într-un cimitir rosacrucian din Scoţia. Şi în biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Cam peste tot şi nicăieri. Complicat. Şi greu de împăcat cu propria lui zisă : Giudeţul sufletului cu trupul. Unde-s sufletul şi trupul ? Dar întrebările vremii : timp, natură, conştiinţă ? Greu de spus. Cum să le ştii, să le atingi pe toate ? În fine, aflu eu. De pildă, ce-i cu iarna asta şi floarea de stuf din hornul Lizdăkinei. Mister, dar aflu. Semne sunt gârlă. Buchetul de phragmites australis nu-i de colea în tâta ninsoare.