Moş Zamolxe

Am primit un cadou special : o declaraţie pe proprie răspundere. E pe o hârtiuţă aruncată pe horn. Scrisă olograf şi semnată : Moş Crăciun.
  

Subsemnatul Moş Crăciun, domiciliat în cosmos, revendic averea terestră : ziua de 25 decembrie. E aniversarea mea şi-a cumătrului Saturn. Dies Natalis Invictis Solis. Ziua născutului şi necuceritului Soare.  Saturnaliile. Da ne-au luat-o creştinii pe motiv de Iisus. Au zis că-i natalis tot pe 25 decembrie. Da nu-i adevărat. Îl cheamă Aizus, adică Ezus. Şi-i născut în iunie. Creştinii au un incipit de adevăr. Da atât, un incipit. Mamă-sa Maria e născută în Dacia. Tata Iosif e dintr-un trib germanic. Mercenar. A făcut contract de soldă cu Pilat din Pont, guvernator al împăratului Romei la Ierusalim. Normal că s-a dus cu legiunea acolo. În Dacia venea în concediu. Aşa că Maria a născut doi gemeni : Ezus şi Toma. Zis şi Didis, adică Geamănul. Toma era a lui Iosif. Iar Ezus al unuia ca mine. E tot din cosmos. Da nu ştiu care parohie. Îl cheamă Domnudzău. Sau Domnuzeu - Dumnedeu - Dumnezeu.  Nu-i ştiu clar numele. A fost clasica înţelegere între zei şi pământeni. Domnuzeu a vorbit cu Iosif şi Maria să-i ţină şi lui un copil prin inseminare artificială. Cum am făcut şi eu cu Iova, altă pământeană. Având Maria gemeni, la naştere a fost ceva mai greu. Pe Maria a ajutat-o chiar Iova. Eu lipseam de pe Terra taman atunci. Nu ştiu cum s-a făcut, ce s-a întâmplat. Dar Iovei i-au picat mâinile. Un buton greşit, vreo radiaţie ceva. Văzând una ca asta, Maria l-a chemat pe Domnudzău. Şi s-a descurcat de minune. Iute i-a pus mâinile înapoi. Meserie lux, magna cum laudae. Sincer să fiu, m-am bucurat foarte. De prunci, Maria, bunătatea lui Iosif. De Dumnezeu nici nu mai vorbim. Era în al nouălea cer. Totul a mers şnur. Soldatul Iosif venea la Maria vara. Iarna se ducea Maria la Ierusalim. Aşa au crescut Ezus şi Toma. Fericiţi şi fără griji. Nici nu ştii când s-au făcut băieţi mari. Într-o vară s-au dus şi ei la Ierusalim. Să-şi vadă tata, meleaguri noi, altă lume. E, şi atunci s-a întâmplat. De la intrarea în oraş, Ezus a văzut că scârţâie ceva. Nu era linişte ca-n Dacia. Departe pacea, oile, brânza, caii. Sau munte cât vezi cu ochii. Şi. lucru important, nici urmă de hoţi. E, la Ierusalim te rupea cu furatul. Pe drum, la tarabă, în piaţă. Vameşul vămuia, preotul dubla. Mita era ca apa. Dădeai şi să-ţi scrie numele. Supărat, Ezus a zis vreo două într-o piaţă. A răsturnat şi nişte tarabe, împrăştiind arginţii ca pe nimic. S-au uitat ăia ca la nu ştiu ce. L-au întrebat cine e, ce vrea. A zis că-i Fiul Omului, adică de la vărful Omu. Din stirpe de daci, zişi şi davi, locuitori de dave. Da ăia au înţeles că-i din stirpea lui David. O literă şi gata confuzia. A spus şi că are neamuri în Moesia, care se citeşte Mesia. Cum orăşenii aşteptau un Mesia, au căscat ochii cât şura. Ete la el cine se crede ! şi-au zis cu mare uimire. Nu s-a priceput mare lucru nici din minuni. Semizeu din Dumnedzău, putea multe. A-ntins un laser pe ţărână. Şi s-a crezut că-i şarpe. A vindecat un orb. A înmulţit peştii, pâinile. A călcat pe ape. Le-a şi dat la o parte ca să treacă însoţitorii. Într-o zi a grăit aşa, dăruind ceva misterios de la Tata Dumnedzău : Luaţi, mâncaţi ! Acesta-i trupul meu ! Luaţi, beţi ! Acesta-i sângele meu ! Şi s-a înţeles exact pe dos : că-i canibal. Asta a fost. L-au pârât, trădat, judecat. Impulsivi, l-au răstignit pe cruce. Dumnezeu Tatăl a aflat abia după trei zile. Nu prea i-a venit a crede. A lăcrimat şi l-a înviat pe dată. Minuni s-au mai întâmplat. Oamenii au văzut, au auzit multe. Da asta era prea din cale afară. N-a crezut-o nici fratele Toma. Abia în a opta zi l-a întâlnit. I-a pipăit rănile şi a înţeles : El era. Ezus s-a înălţat la cer în a patruzecea zi. S-a dus în altă parohie cosmică. Nu ştiu unde, cum. Habar n-am nici când se întoarce. Acu eu ce să fac ? Sunt Zamolxe, alias Moş Crăciun. Triburile germanice îmi zic Odin. Mi se închină Maria din Dacia cu fiul Ezus. Şi Toma Geamănul. Dau tot şi mă bucur. Brazi până-n tavan. Steluţe, clopoţei, bomboane. Intru pe uşă,  geam, etaj. Mă dau cu săniuţa pe horn. Da am şi eu un bâzdâc. Lăsaţi-mi, copii, ziua aniversară ! Dies Natalis Invictis Solis ! Drept care semnez propriu, cunoscând efectele falsului în declaraţii.
Semnătura,
Moş Zamolxis Odin Crăciun 
zeu stelar geto - dac
25 decembrie 2012