Hamad în cireş, întins crăcană pe trei laturi. Habar n-am cum stă. Eu cred că are ceva împins în coajă. Da nu se vede nimic. Hm ! Parcă levitează. Acu-acu îl vezi prin văzduh, săltând ca necuratu.

- Fă ! strigă deodată, după obicei.

Aiurea ! Nu-l aud ! Nu-l aud şi pace. Da neisprăvitul insistă :

- Fă, tâmpito !

- Ce vrei, mă ?

- Iar n-auzi ?

Ete, scârţ ! Mă doare pe mine undeva.

- Fă ! continuă panarama. O să te-ntreb ceva...

- Zău ?

- Da vezi că-i important !...

- Bine....

Se foi Hamad pe cracă. Îl privi pe Andreluşa de sus, ca împăratu. Stătea oleacă mai jos, cu gura căscată. Mă ! i se citea mirarea în ochi.  Ce-o fi aşa important ? Nu mai spun ce ochi a belit când a auzit întrebarea :

- Ce face, fă, stăpânu ?

- Care stăpân ? sări Andreluşa, uimit.

- Cum care ?!!

- Păi, care ?!!...

- Hilimon, boule !

- Ahaaaaa ! se dumiri Andreluşa.

- Zi-i, fă ! Ce face ?

- Afaceri !

- Ce afaceri ?

- Garantate...

- Aha...

- Caută persoane care să se dea cap în cap !

Băi, frate ! Ştii cum a picat Andreluşa ? Făşşşşş ! făcură frunzele deodat. Şi buuuuf - bufa - buf ! Iaca, na ! Cotoiul e lat pe sâmburi. Nici nu-i de mirare. A venit unu, altu. A ridicat mâna, a luat din pom. Fleaf ! fleaf ! fleaf ! S-au dus cireşele iute ca luna.  

- Poftim ! grăi şi Andreluşa, ridicând ceva. A rămas doar sâmbura !

Apoi, să chiorăsc de n-a fost aşa : Andreluşa a levitat. Întâi oleacă, apoi de tot. S-a ridicat până la frunze şi iar s-a auzit : Fâşşşşşş ! Da acu invers, în sus. Ajuns lângă Hamad, au pornit-o amândoi în văzduh. Credeam că visez, da nu-i deloc aşa. Fred Popescu, alias Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala, se minuna şi el din drum :

- Ia uite, băăăăăăă ! În viaţa mea n-am văzut motani levitând !

Atunci am auzit poc ! şi nu ştiam ce e. Am crezut că s-a spart un cerc. Dar, văzându-l pe cânele Vadim,  am înţeles : Andreluşa îl pocnise cu sâmbura-n cap. Tocmai ieşise din cuşcă şi privea hipnotizat spre ceruri.