13 iulie

Levitaţia lui Hamad şi Andreluşa n-a fost chiar aşa. În realitate, cotoii au fost ajutaţi de familia Hupăl Pupăl şi Întâiul Demon. Au băgat nişte chingi şi un coşuleţ printre frunzele cireşului şi gata. S-au urcat ăia şi vira în văzduh. Eu n-am văzut pentru că era marţi, zi convenţională. Nu vezi mai nimic dincolo de convenţii. A participat şi Fofelia tocmai pentru că ştie precis ce-i levitaţia : ridicarea de la pământ prin puterea voinţei. Bufniţica şi hupăl pupălii au asta din naştere, aşa că nu-i mare filosofie. Ce să mai vorbesc de Întâiul Demon. Ăsta joacă tare de tot. În filme, în basme, dar mai ales în preajma cireşului. Are el o misiune pe-aici. Am auzit eu un soi de bâzâit când urcau în văzduh, da n-am înţeles pe loc ce e. Abia azi am priceput că vorbeau ei înde ei.

- Bă !  grăi Întâiul Demon. Ia fiţi atenţi aici !

- Ascultăm ! ziseră motanii, extaziaţi.

- Eu nu pricep cum se usucă !

- Ce ?!! se miră Andreluşa.

- Papura, vere ! Stă în apă şi se usucă !

- Aha !

- Da ştie careva de ce ?!!...

Nici eu nu ştiu. S-au dus cotoii şi demonul tot mai sus, aşa că n-am mai desluşit ce bombăneau. Abia azi a coborât din văzduhuri un crâmpei de logică. Soţii Hupăl Pupăl vorbeau încet înde ei. Am auzit doar un scurt fragment :

- Fă ! Ascultă ce-ţi spun eu ! zicea Luca, absolut convins.

- Ce ?

- Dincolo de convenţii nu vezi mai nimic !

Hm ! Nu-l ştiam pe Luca din Efes atât de subtil. Mască o fi rămas şi madam Hupăl Pupăl. Care, din ce-am auzit, nu mai crede că levitaţia e doar o distracţie pentru fachiri.