14 iulie

Cald. Chiar vine vipia, aud. Curat hulpărie. Habar n-am cum stau motănoiii Hamad şi Andreluşa în cireş. În colţ de gard, Gherghina Clopotari şi-a întălnit o fată. Are multe, cum dă Domnul la toţi, cu osebire la evanghelişti. Numeri ce numeri, apoi uiţi şirul. Asta de lângă gard e Iulita, dacă mă uit eu bine. Venea din deal, da clar nu ştie nici ea de unde. Povesteşte incert, voalat, cu multă emoţie. Îşi acoperă cei şaişpe ani cu o ie de călindar, super. Te uiţi şi vezi ce n-ai văzut în viaţa ta : nişte ţâţe ca-n standardul de stat. Cică Aliţă Şnur chiar i-a zis să le înregistreze la OSIM-ul ăla pentru invenţii şi mărci ca să nu i le fure careva. Ştie el procedura, e simplă dacă-i atentă. În fine, când s-au întâlnit iar, a învâţat-o să sărute. Da cam atât. Lipsea ceva şi ea s-a foit foarte nedumerită. Se înfierbântase cam fără motiv, nu pricepea neam cauza. Aliţă, cum e el de obicei : galanton. A zis că să mai vedem, să mai învâţ, să aprofundez cum e viaţa şi, mai ales, omul. Mergi şi tu prin oraş, zice, pe la biserică, vezi ce şi cum fac oamenii.  Aşa s-a şi întâmplat. S-a dus Iulita la bulevard, s-a uitat îndelung la nemaipomenita foială. Ochi fel de fel, râsete, caldarâme, vitrine cât cuprinde. Greu de aprofundat totul aşa, deodată. Apoi a mers şi la biserică.

- La care biserică ? se minună mă-sa, ascultând-o.

- A mitropoliei...

- La ortodocşi ? Păi, noi suntem evanghelişti !

- Da, mămico, aşa a zis Aliţă : e bine să mai vezi lumea. Mă uit, învăţ, aprofundez...

- Aha !

- Am intrat şi-am făcut ce fac ăilalţi...

- Ce ?

- Mi-am ales o icoană şi gata...

- Gata ce ?

- Am pupat-o !

- Văleu ! se minună Gherghina.

- Aşa făceau toţi. Da nu era la fel ca Aliţă...

- Cum adică ?

- Aliţă scotea şi limba !
- Poftim ?!!!
- Da, mămico ! Eu da, şi sfântul nimic !

Atunci s-a auzit o fâşâială prin copac. Hărşti-harşti-vâjjjj ! Poc ! Şi gata. Andreluşa era lat sub pom.