Ideograma

      În care aflăm cum funcţionează statul modern, democratic. Bălăurelul lui Bohomond chiar face juxtapunerea stat - grupare mafiotă. Identitatea taxelor percepute îl determină pe Aliţă Şnur să se scarpine-n cap. Dar şi să se uite la Idiograma din Gâl Gâl, fără să ştie clar de ce.

      În şopron, adunarea fremăta. Era binemeritata pauză după numeroasele luări de cuvânt.  Invitat în pripă, Aliţă Şnur se preumblă de colo colo cu o strachină în mână. Habar n-are de unde-a luat-o, cine i-a dat-o. Gândul la Profiriţa lui Dalvador îl face să nu-şi priceapă mai deloc rostul la cinstita adunare. Până să se dumirească, pauza s-a şi terminat. De sus, Lizdăkina redeschise lucrările direct, fără farafastâcuri :

      - Urmează reprezentantul special al insulei zburătoare La Tuta ! Poftiţi, domnule Bohomond ! Aveţi cuvântul !

      Bălăurelul lui Bohomond sui de îndată la pupitru. Întinse mâinile, aranjă microfonul. Şi zise pe dată :

      - Dragi pământeni ! Iubiţi musafiri extratereştri ! 

      Căscă ochii Aliţă Şnur. Privi uimit văzduhul. Apoi şi strachina. Mă, ce-o fi, de unde-o fi ? Vorbitorul continuă imperturbabil :

      - Ne-am adunat aici ca să explicăm, în fine, ce este statul. Simplu, pe înţelesul oricărui tâmpit.  Definiţiile spun ce ştim toţi. Statul este o organizaţie de tip mafiot. Principala sa caracteristică este că-i distinct de restul societăţii. A doua : are monopol asupra forţei. Armată, poliţie şi etcaetera. A treia : puterea se exercită printr-un aparat birocratic. A patra : forţa se exercită şi asupra funcţionarilor statului. A cincea : are puterea şi forţa de a impune şi colecta taxe de la populaţie. 

      Aici, Bălăurelul privi intens adunarea. Îşi tamponă fruntea şi continuă.

      - Statul şi mafia pot fi definite ca grup de persoane legate de interese comune şi apărarea lor cu forţa. Ambele fiinţează prin ordine, legalitate, securitate faţă de agresori externi. În istorie, formele de existenţă statală au fost sclavagiste, feudale, capitaliste, anarhiste, comuniste. Capitalismul actual are viziuni de stânga, centru,  dreapta, în funcţie de grupul ajuns la putere. De aici şi diferitele nuanţe de conservatorism, liberalism, socialism, toate impregnate de acelaşi perpetuu curent de tip mafiot : anarhismul. Teoriticianul anarhist Proudhon spune că statul nu trebuie să existe întrucât obiectul său de activitate este jefuirea propriilor cetăţeni. Bakunin spune că statul nu-i legitim întrucât se bazează pe forţă şi constrângere. Deci este un rău impus contra libertăţii individuale. Anarhistul Karl Marx spune ceva contrar : statul trebuie să existe ca forţă de clasă a grupului ajuns la vârf prin forţă. Este reprezentantul înarmat al celor privilegiaţi în faţa celor defavorizaţi şi lipsiţi de resurse.

      Bălăurelui lui Bohomond se opri din nou. Văzu adunarea şi trase concluzia că toţi au priceput. Astfel continuă cu aplomb : 

    - Să vedem şi întrepătrunderea mafie - stat. Formată de ţăranii sicilieni în 1282, organizaţia Morte Alla Francia - Italia Anella (Moarte Franţei strigă Italia), M.A.F.I.A. a luptat iniţial contra tiraniei, corupţiei şi ineficienţei administraţiei. În timp, lupta cu statul a transformat M.A.F.I.A. în substantiv comun : mafie. În democraţia actuală, reprezentanţii săi sunt majoritari în structurile statului. E coabitarea aceluiaşi grup aparent disparat şi advers. Fabuloasele câştiguri din economia subterană, traficul de droguri, arme, persoane etc. intră prin corupţie la membrii din aparatul politico - administrativ şi juridic al statului. Cei nesupuşi ori idealiştii sunt discreditaţi, încarceraţi ori eliminaţi rapid. Statul actual este cea mai evoluată formă de anarhism : absolutul.

      Aliţă Şnur era tot cu gura căscată. Asculta, privea de jur împrejur. Ăla vorbea şi el se scărpina în cap. Şi se tot minuna : ce-o fi, de unde-o fi strachina asta ? De unde-o am, cine mi-a dat-o ? Da Profiriţa unde-o fi ? În fine, a aşezat-o pe-o bancă şi a decis că-i mai bine să se uite la Idiograma din Gâl Gâl. Era desenată sus, pe un perete real. Limpede, văzut, atins. Dar atât de orbitor, încât a presupus că nu există.