Aşezat pe scaunul din colţi de elefant, avocatul Garabet Cartagina Pocnici ascultă cu evidentă plăcere magistralul discurs bohomondic. Trimisul zburătoarei insule La Tuta întrecuse toate aşteptările. Prezentarea statului democratic mafiot e o certă capodoperă de exactitate şi concizie. Lăsat pe spetează, avocatul priveşte încântat uimitorul candelabru taenia saginata solium atârnat de bolta şopronului. Lângă clasicele patru ventuze se zăreşte vag şi a cincea, infundibulul, lipită de un văzduh şi mai vag. Întreaga arhitectură a uimitoarei clădiri e şocantă şi complet de neînţeles pentru muritorii de rând. Paradoxul e cu adevărat excepţional : şopronul pare mai mare pe dinafară decât înlăuntru. Din stradă, umilul trecător îl vede palat. Calculat în amănunt, efectul copleşitor e dat şi de spectaculosul ţâşnet în văzduh al fabulosului infundibul cu ventuza lipită de nori. De aici vine energia electrică şi permanentele fluvii luminiscente şi uriaşele artificii explodând în creierul trecătorului anesteziat ad-hoc. Imens din stradă, şopronul e cât gogoaşa la interior. E principalul motiv pentru care avocatul Garabet Cartagina Pocnici îl ascultă pe Bălăurelul lui Bohomond cu deplină satisfacţie. Împins în scaun, aşteaptă răbdător împărţirea porţiei de timp fără timp, promisul cadou celest pentru toţi prezenţii la Congresul Interplanetar Saginata Scolex.