4 ianuarie

A murit un regizor de filme şi revoluţii. N-a apucat să spună adevărul despre cea din decembrie 1989. A vrut, dar ceva nu l-a lăsat. Mă rog : ceva, cineva. Adio Georgescu, eminent profesor şi strălucit critic de arte, a notat următoarele în propriul jurnal :

Domnuzeu să-l ierte ! Şi alte divinităţi. În cosmos e mai simplu ca pe Terra. Cu oamenii, fiinţe multilaterale, e ceva mai complicat. Greu îţi dau iertarea. A fost însurat de trei ori. Ultima oară la 66 ani. Nevasta avea 18. Evident, nimic pervers. Aşa-i la regizorii de filme şi revoluţii. Diferenţa de 48 ani nu se vede la multilaterali. A fost şi senator până în decembrie 2012. Putea spune adevărul la ultimul discurs în parlament. Dar ceva l-a ţinut. Sau cineva.

În rest e terestru. Trupul ars, cenuşa depusă într-o urnă. Urcă la ceruri în patruzeci de zile. În mână va avea ce ducem fiecare : un tristometru. Inobservabil pe Terra, instrumentul de măsurare a tristeţii e perfect vizibil în cosmos. Pe Terra se vede doar în Jurnalul mâţei Frăgezica. Dar şi aici ca prin ceaţă.