Podeaua - roşie ca macul. Şuvoiul curge din creştetul lui Cezar Ivănescu pe braţul lui Adrian Dafir, înfipt în parchet. Stropi ca purpura curg pe pereţi. Năclăite, cizmele agresorilor lipăie lângă Miron Manega şi soţii Şerban. Trupşorul Sandei - închircit sub şuierul furtunului. Mâinile lui Vasile Niţă au rămas fără ghiuluri şi mănuşi. E livid, aproape inconştient. Geaca sfărtecată cu tot cu cămaşă. Un nasture zace lângă sticla din podea. Braţe, chipuri, spinări. Toate cu vânătăi şi excoriaţii ca drojdia. Aerul arde nevăzut.

    Blondul lovi cocktailul Molotov cu vârful cizmei. Sticla se lipi de perete, sub calorfier.  De jos, Adrian Dafir îi văzu benzina ştiulbucăind sub şomoiogul stins. Saltă în aer ultima şfară de fum. Cel cu aşchia de lemn se îndreptă spre grupul dărâmat. O lipi de un piept şi ridică toporul cu dreapta. Privi spre blond, aşteptând învoirea. Acela se consultă din priviri cu altul din hol. Apoi ordonă scurt :

    - Nu ! Luaţi-i !

   Celălalt se opri. Văzu frigiderul, se apropie. Fixă aşchia deasupra, drept în mijloc. Întoarse toporul şi lovi sec, năprasnic. 

    Lemnul intră în tablă ca glonţul.