7 iunie

    Răcnetul despică văzduhul :

    - Cumpăr şi eu !

    Sala vui. Din perete ţâşniră vălătuci de nitraţi.

    - Am baaaaaani ! urlă cumpărătorul. Bani - bani - baaaaaani !

    L-am zărit. Ca să se-audă, trăgea cu ambele mâini de colţurile gurii. Faţa, ca o plastilină de gumilastic. O smuci din răsputeri. Peretele fu împroşcat de sus până jos. Din gură lunecă un pluton de securişti. Primul înarmat se îndreptă în fugă drept spre mine. Răcni, îndreptând pistolul :

    - Unde-i ?

     - Ce ?!

    - Pielea jupuitului !

    - De ce ?! am îngăimat, uimită.

    - E plină de intarsii ! lămuri iute Hamad, în şoaptă.

    Bubuitura mă năuci. Întreg plutonul îşi descărcă pistoalele în aer. Smulseră fâşiile zdrenţuite pe pereţi. Fiecare avea un petec de piele în mână. Născătorul strigă, ridicându-şi petecul în văzduh :

    - Închisoare, închisoare !

    - Te-am crescut ca pe o floare ! răspunse plutonul într-un glas.

    Băgă pistolul în coasta răstignitului. Urlă :

    - De ce votezi, jupuitule ?

    Plutonul răcni :

    - Închisoare, închisoare !

    - Te-am crescut ca pe o floare ! completă născătorul.

    Scoase un bisturiu de chirurg. Luci lama în lumini. Plutonul scandă :

    - Bucură-te, Fată Mare !

    - Că m-ai scos din închisoare ! răcni acela.

    Şi brusc împlântă bisturiul. Adânc, până zbură deplin sufletul. Sala izbucni ca-n transă :

    - Bucură-te, Fată Mare,

    Că m-ai scos din închisoare !

    Ajunsesem la pragul dintre real şi ireal. Hamad mă ţinu să nu cad. Un sunet nou invadă încăperea. Peretele purpuriu lăsa să răzbată din stradă un vuiet necunoscut, straniu.