5 iunie

    Peretele se curbă. Lumina plesni oblic, din senin. Stropi de fascicule desenară literele. Cântecul ţâşni ca din ceruri.

! voi ce mă priviţi la faţă

îndrăgiţi-mi faţa mea

mai îngăduiţi-mi faţa

fiindcă mult va sângera

şi în mânuri şi-n picioare

cuie îmi vor împlânta

mai îngăduiţi-mi faţa

şi-n ţărână talpa mea !

     O fiinţă misterioasă apăru în fugă, strigând :

    - Fabius Cunctator ! strigă, ridicând o mână.

    Era un fabian. Imediat apăru al doilea, răcnind :

    - Marcus Aurelius Quintilius !

    - Cezar ! Cezar ! Cezar ! scandă spontan adunarea.

    Atunci i-am zărit. Preoţi iulieni înaintau în penumbră. Piei jupuite le atârnă pe trupul gol. Preotese luperci lovesc pântecele şirului de quokka. Trupul răstignitului se cutremură. Cântecul continuă de niciunde.

! închisoare, închisoare

te-am crescut ca pe o floare,

bucură-te, Fată Mare,

că m-ai scos din închisoare,

bucură-te, Fată Mare,

că m-ai scos din închisoare !

    Suliţele zăngăniră. O preoteasă îmi lovi pântecul. Luperca şopti :

    - Vei naşte fără dureri !

    Hamad mă sprijini.

    Fiinţa arătă un preot iulian şi zise :

    - Ai fost câştigată la zaruri !

    Faţa-mi împietri.

    - Hercule a prezis ! continuă aceea. Acca Laurentia, te măriţi cu nobilul Tarrutius !

    Stătu o clipă. Apoi adăugă şi mai straniu :

    - Tarrutius ! Prima persoană la ieşirea din templu...

    - I-he-ciuan ! şopti scurt Hamad, privind în faţă.

    Acolo, peretele purpuriu întărea non-sensul. O fasciculă purpurie desena nişte cuvinte reci, misterioase : Societatea pumnilor dreptăţii şi armoniei. I - HE - CIUAN.