Jos, huetul străzii se înteţi. Forfota urcă vrabeţii în văzduh. Pe fereastră năvăli o rândunea tehuie. Făcu un rotocol şi se agăţă înfricoşată într-un colţ. Bătea din aripi împingând varul. Blondul rămase stană. Celui cu topor îi căzu buza. Huetul urca în valuri. Pasărea lunecă în zig-zag, măturând haotic petele roşii. Atinse podeaua ca macul şi se repezi spre fereastră. Aripa roşie fulgeră în lumină. Sânge ca para focului luci în dunga cerului.

    Primul săltat fu Miron Manega. O vârcă roz-vineţie îi brăzdează ceafa. Zvâcnetul pulsului umflă pielea ca spuma. Osândiţii înoată ca-n transă. Mişcări mecanice, paşi ca pe suflul bombei. Înaintează forţat, tăcuţi, fără o vorbă. Fiecare e încadrat de doi torţionari.