Semnifonificaţii
     de Adio Georgescu

     S   T   R   I   G   Ă   T   U   L

    Evanescence, hebdomadar de ştiinţă şi cultură, spune că la Hilimon predomină tema fericirii. Ce e, cum e, când e. Dacă-i emoţie ori stare fizică. Dacă emoţia e stare fizică.  Observaţia include şi un citat.
     ---------------------------------------------------------------
     - Ce-ţi lipseşte ? grăi Întâiul Demon.

     - Exaltarea...

     - Poftim ?!!

     - Da. Asta-mi lipseşte : exaltarea.

     - Şi vei fi fericit ?

     - Da.

     Scoase Întâiul Demon exaltarea. 

     - Primeşti ? întrebă.

     - Primesc !

     Din chaos pică un tunet. 

     Dar nu mai mult. 

     Mai mult e însăşi fericirea : un şir de tunete.
     -------------------------------------------------------------------
     Nu ştiu de unde-i fragmentul. Probabil din Jurnalul mâţei Frăgezica. Totul e însă discutabil. În opinia mea, nu-i suficient un citat pentru a defini fericirea. Poate fi un şir de tunete, de exaltări, de citate. O exaltare e însăşi căutarea fericirii. Alergi după ea, spui uite-o, o văd. E acolo, dincolo de gard. Greu însă de sărit gardul. E şi ilegal. Săptămâna trecută s-a suit unul până-n vârf. Şi hâţ, cât pe ce să sară. Dar a apărut Paznicul Fericirii. Cu uniformă neagră, cagulă, armă. Şi un spray paralizant. Normal că omul s-a speriat rău de tot.