POETUL PRĂPĂZDILĂ

     În care se grăieşte despre un aed, felurite vieţi şi iubiri nenumărate. Şi se răspunde la început întrebării de la sfârşit : tata lui Zoroastru este Zend.

     Era pe vremea când bărbaţii se-nsurau între ei. A ! Şi pe vremea când poetul Prăpăzdilă gândea intens. Vecina Ica H. Huca îi zice Prăpădilă. Sau chiar Crăpăzdilă. Că, spune madam, nu prea are ce mânca. Păi, de unde ? Din poezii ? Da nu-i adevărat. Omul e lux-a-ntâia. Cult şi profund. De pildă, crede cu tărie că unul din doi masculi are pizdă. Şi unul ailaltă. Altfel nu înţeleg, zice poetul. La motani nu se-ntâmplă. Unde-ai mai văzut matale motan cu motan ? Se cruceşte chiar şi eminentul critic Adio Georgescu. A-nnebunit şi Hilimon ! se lamentează omul. Se dedă şi el la teme şi vorbe deşucheate.  Ce să zic ? Nici Ica H. Huca nu stă pe roze. E profă şi, normal. De unde bani să mănânce ştiinţific ? Zice ea de Prăpădilă - Crăpăzdilă. Da-i tot aia. Poveştile cu Cimitrie Dantemir nu ţin de foame. Şi Prăpăzdilă o porocleşte Haşhuca. E de la nume, da i se şi potriveşte la fix. Ştiţi cum e : numele e şi destin. Că nu vine-n viaţa omului aşa, fără niciun rost. Are schepsisul lui. Haşhuca predă anatomia, plus oleacă de la ea. Da-i extrem de pricepută şi la astrologie. Unde se cam ciondăneşte cu madam Citi Hop Zdup, profă de angleză. Tema e arhicunoscută : planeta proştilor. Dacă exceptăm omorurile, zice primarul, criminalitatea în Washington e foarte scăzută. Nu mai zic ce derută fac bocancii cu scârţ şi universul lui Edgar Cayce. Cel mai mare medium american şi revelaţiile sale privind reîncarnarea, istoria, medicina, viitorul. Ce sunt Saturn, Jupiter, datoria karmică. De nombreuses vies, nombreuses amours. Nenumărate vieţi, nenumărate iubiri. Concluzia : reîncarnarea nu se poate nega. Da şi poetul Prăpăzdilă intervine mereu între ele cu două versuri din Psalmul mut de Tudor Arghezi :

                      Sătul de ce se vede, flâmând de nu se vede,

                      Ai încercat ţâţâna şi lacătul, aede.

     În care aed e poetul grec ce-şi recită versurile acompaniat de liră. Da cum să traduci aşa ceva ? Că-i greu cu aezi, culţii homo sapiens şi homo pe şleau. Dacă nu cumva, zice poetul Prăpăzdilă, subtila temă e de la Uniunea Europeană şi Comisia Trilaterală. În timp ce furi, dai omului ceva de gândit. De sucit şi învârtit. Hm ! Ce-i trebuie bărbatului femeie ? Sau femeii bărbat. Şi cine-o fi tatăl lui Zoroastru ?